Câştigarea alegerilor de către Klaus Iohannis, atât de neaşteptată, a produs atâta emoţie în societatea românească şi în străinătate, cum rar mi-a fost să văd. Un semnal a fost chiar în ziua câştigării alegerilor şi imediat după, când Iohannis a ajuns de la 600 de mii de prieteni pe facebook la peste un milion de prieteni. Ce i-a făcut pe aproape 500 de mii de români să îi dea like în nici 48 de ore? Ieri, Iohannis a mers la târgul de carte, pentru a-şi lansa un volum autobiografic. A fost aşteptat de peste două mii de oameni, a dat autografe mai bine de trei ore, a fost chiar nevoit să schimbe pixul, că se terminase pasta. Şi nu a fost acolo aparatul de partid, cum am văzut pe la lansările lui Năstase şi Iliescu din vremurile lor bune. Am văzut acolo tineri şi bătrâni, ba chiar şi mulţi copii, femei şi bărbaţi, tot felul de oameni. Iohannis a reuşit prin victoria lui să îi unească pe români, a făcut ce şi-a dorit Ponta să facă.

Pe Iohannis l-au votat şi românii şi minorităţile, şi ortodocşii şi cei de altă religie. Şi cei cu studii şi oamenii cu carte mai puţină. Şi cei cu acces la internet, şi cei care locuiesc în cătune neelectrificate. Dar adevărata unire s-a produs parcă după rezultatul alegerilor. Iohannis pare un preşedinte acceptat şi de marii lui contestatari. Şi de televiziunile ostile, şi de pesedişti, care spun deschis că se aşteaptă la lucruri bune din partea preşedintelui ales. Cumva, aproape miraculos, din societate a dispărut tensiunea. Fără să se fi întâmplat ceva concret cu privire la nivelul de trai, lumea pare mai senină.

Din fericire, câştigarea alegerilor de către Iohannis nu înseamnă şi venirea celor de la PNL-PDL la guvernare. Noul PNL nu este încă bine structurat, fuziunea e în curs, partidul este slăbit după atâtea plecări şi trădări interne, încât în mod clar nu este pregătit să preia guvernarea. Plus că dorinţa de răzbunare a unora, de îmbuibare a altora este mare. Cel puţin o vreme, este bine ca lucrurile să rămână aşa, să nu fie puterea într-un singur loc. PSD şi noul PNL au nevoie de reconstrucţie interioară, de reforme profunde. Vreau va viitorul guvern, fie el de stânga sau de dreapta, să ajungă la putere prin alegeri, să fie un guvern bine făcut, de un partid bine făcut. Este timpul ca tinerii care au făcut posibil miracolul de duminică să intre în politică dacă au abilităţi, în afaceri sau în administraţie. Important este să se implice, pentru că noua clasă politică nu poate fi făcută doar cu politicieni învechiţi.