Se numește Alexandru Țundrea și a împlinit 101 ani la finele anului trecut. A fost cadru didactic o viață de om dar a făcut și războiul antisovietic și patru ani în lagărele staliniste. Amintirile sale despre război sunt încă vii după cum se pot convinge telespectatorii Gorj Tv în ediția din această săptămână a emisiunii ”Cine a fost odată-n Gorj” realizată de Cornel Șomâcu.

Din momentul când are un interlocutor, Alexandru Țundrea începe să îți povestească despre Al Doilea Război Mondial și cele trăite de el în perioada respectivă. A participat la luptele de pe frontul rusesc din 1941 și până în primăvara anului 1944 când a fost luat prizonier. ”Pot să vă spun- își amintește A. Țundrea – că am luptat pe tot frontul rusesc. Am fost decorat cu Ordinul Coroana României în gradul de cavaler cu spade. Am prins vremurile de ofensivă când rușii erau într-o retragere permanentă iar noi împreună cu germanii înaintam cu mare repeziciune. Am căzut în capcana lui Stalin la porțile Moscovei și de acolo totul s-a pierdut. Am fost luat prizonier pe când ne retrăgeam spre țară”.

Anii de lagăr (1944-1948) au fost o perioadă foarte dificilă pentru eroul acestor rânduri. Dar iată ce povestește Alexandru Țundrea: ”Au fost niște ani foarte grei. Vedeam că deși se terminase războiul nu eram eliberați. În lagăr ni se spusese de comisarul politic că guvernul sovietic ne-ar fi eliberat dar că autoritățile comuniste din România nu ne vor. Am făcut greva foamei pentru a fi lăsați să plecăm acasă. Am fost eliberați abia în 1948, la trei ani de la sfârșitul războiului. Mă gândesc și acum că sute de mii de prizonieri români capturați de ruși la Stalingrad, cotul Donului în 1942 sau în Moldova în 1944, după armistițiul cu rușii, au trudit ani de zile în prizonierat și unii chiar nu s-au mai întors acasă.”