Povestea cu Vadim care se rățoiește la Mitropolitul Ardealului pentru că l-ar fi lăsat pe Băsescu să-și facă puțină campanie electorală în biserică nu mi se pare interesantă. Nici nu știu de ce ar trebui să ne mire. La câți bani bagă puterea, nu neapărat asta de-acum, în fundul bisericii (vezi construirea Mall-ului Mântuirii Neamului), parcă ar trebui și biserca să dea ceva la schimb, altceva în afară de binecuvântări, nu credeți- Eu am o poveste mai interesantă. Aveți răbdare s-o citiți până la sfârșit.  Joi dimineața primesc un SMS. Era de la o (fostă) prietenă care nu mai stă în București și care mă întreba, brusc, după ce nu vorbiserăm de mai multe luni, dacă poate să rămână la mine peste noapte. I-am zis că da. A rămas să ne întâlnim undeva în centru la ora 20. La ora 19 mă sună: ”Mai întârzii, zice, ne putem vedea pe la 23-”. Îi zic că da. La 23 o sun să văd unde e. Era supărată. În sfârșit îmi spune unde e (se temuse să n-o iau la mișto până atunci): la coadă la moaștele Sfântului Andrei. Da, venise special pentru asta de la vreo 300 de kilometri și se încăpățâna să nu plece de-acolo până nu ajunge la raclă. Joi noaptea, între noi fie vorba, au fost puțin peste zero grade în București. Mai răul avea să urmeze: zice că mai stă câteva ore și mă întreabă dacă o aștept. Îi promit că da. Se face ora 5 dimineața. A doua zi aveam emisiune la radio și cele două cafele nu m-au ajutat cu nimic. La 5 și un sfert am căzut rupt. Când m-am trezit, aveam vreo patru apeluri de la prietena mea. Primul era la ora 6:12. Stătuse, deci, cel puțin 10 ore la coadă ca să pupe (-) o cutie. O sun înapoi pe la prânz. Nu răspunde. Mai târziu îmi dă un mail pe un ton foarte supărat. Printre altele, zicea că am lăsat-o în frig și-a fost nevoită să se ducă la gară. Plângea că și-a pierdut telefonul, că i-au degerat mâinile și că și-a rupt nu-știu-ce haină dintre preferatele ei.

I-am răspuns scurt: ”Să-nțeleg că nu te-a prea ajutat faptul că ai stat 10 ore să pupi moaștele alea, hm-”. La câte a avut săraca de pătimit din cauza gestului ăsta de credință, astăzi tot aștept să-mi sune telefonul și să-mi spună că a câștigat la loto.