Cercetătorii sunt foarte excitați, în ultima vreme, mai ales după ce și-au luat de-o grijă și-au descoperit particula lui Dumnezeu (unde Dumnezeu, după toate aparențele, e unul, un băiat, îl cheamă Higgs), sunt foarte excitați, spuneam, de un studiu nou și cu rezultate cu totul tulburătoare: există sau nu liberul arbitru? Facem alegeri în mod conștient și ne influențăm viitorul sau tot universul lucrează mârșav, Coelhoelesc de-a dreptul, întru canalizarea vieților noastre mărunte astfel încât acestea să nu se abată de la Mărețul Plan?

Ei bine, conform tuturor calculelor și studiilor și (mai sinistru) conform legilor fizicii, voința noastră proprie nu există, ci e doar o iluzie. Medical vorbind, facem o alegere cam la o secundă după ce creierul nostru a luat deja acea decizie, independent de voința noastră (aici trebuie făcută o distincție clară între ”creier” ca organ independent, din cap, și ”minte”, ca organ care guvernează partea conștientă a existenței noastre). Nici fizica nu a avut succes mai mare. Fizicienii afirmă fără putință de tăgadă că liberul arbitru e imposibil într-un univers în care fiecare atom își are locul lui și în care practic poți să prezici, atâta timp cât respecți condițiile prezente și legile fizicii, ce se va întâmpla până în cele mai mici detalii.

Și acum să trecem la politică. După votul cvasiunanim din partid, Călin Popescu Tăriceanu a apărut (parcă ar fi fost un vis, dar părea al dracului de aievea) la televizor, spunând că a negociat cu Ponta continuarea înțelegerii și, pe cale de consecință, mersul mai departe al USL-ului. Contactat de o televiziune după-amiază, Ludovic Orban exprima chiar dubii pe jumătate glumețe, pe jumătate mistice, referitoare la faptul că acea persoană care apare la televizor și spune prostiile respective ar fi chiar Tăriceanu. ”Eu cred că este o clonă sau o sosie a lui”, spunea cel numit Șică, cu siguranță nepus la curent cu descoperirea cercetătorilor, nevenindu-i să creadă că Tăriceanu de capul lui ar lua o asemenea decizie. Ei bine, eu sunt aici să-i lămuresc și pe cercetători, și pe politicieni: într-adevăr, nu există liber arbitru, deci nu domnul Tăriceanu e vinovat pentru momentul penibil de ieri. Nu pentru că o putere superioară ne-ar influența și nici pentru că DNA-ul l-ar aresta pe bietul arbitru, ci pentru că partidul-stat are o voință mult superioară (dacă-mi permiteți barbarismul) care ia deciziile în locul tău. Și acel partid este și va fi PSD-ul pentru că această țară este și va fi România. Vreți să aveți măcar iluzia că luați decizii în nume propriu? Emigrați.