Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc.

Mai sus, aveți definiția DEX-ului pentru ”greblă”. Grebla este o unealtă utilă. Stați! Cred că tocmai am comis un pleonasm. Grebla este o unealtă, deci un obiect util. Pe lângă identitatea greblei stabilită de dicționare, cuvântul mai este folosit, în medii argotice, deci dubioase, cu un sens mult mai poetic. ”Să faci mâna greblă”, în limbajul mahalalei, înseamnă să ”pui mâna”, să ”dai cu jula”, să ”pui botul” sau, cel puțin, să fii un om strângător.

Toni Greblă făcea parte din elita deloc numeroasă a pesediștilor care păreau oameni pe treaba lor. Vorbesc acum nu doar de percepția publică, ci chiar de aceea cumva indusă de un dușman tradițional al partidului domniei sale, Traian Băsescu, care, la numirea lui Greblă în funcția de judecător la Curtea Constituțională, spunea despre acesta: ”Am convingerea că prezenţa dvs. printre judecătorii Curţii Constituţionale este un câştig pentru Curtea Constituţională.” La ora la care scriem acest text, ironia sorții, Toni Greblă este de ore bune la DNA cam pentru aceeași vină a fratelui președintelui: prostia (una dublată de rea-intenție, ar comenta procurorii) de a se fi asociat cu persoane pe care e suficient să le judeci din perspective lombrosiene ca să ți se pară vinovate de ceva, încă dinainte de a le lua dosarul la puricat.

Nu putem ști, așadar, în ce măsură e vinovat Toni Greblă de ceva, dar o scurtă tragere cu privirea la finul acestuia, Ion Bîrcină, cu gușa lui, cu gulerul de blană, cu tupeul, cu șmechereala și cu aroganța cu care declară, în timp ce se îndreaptă, cel mai probabil, către arestare, că ”am atâția bani că nu știu ce să fac cu ei” sau ”n-am dat nici o mită lu' taica (sic!), dar așa se dă între rude”, totul la acest fin ne duce cu gândul la activități oneroase. Prejudecăți? Tot ce se poate. Dar Toni Greblă și mulți oameni aparent pe treaba lor, ca el, ar trebui să știe mai bine decât să se asocieze cu persoane care, iată, au nefericita tendință de a confirma prejudecățile. Pentru că, iată, DNA-ul demonstrează iar și iar că nici prejudecățile despre el nu sunt chiar fondate pe nimic: cea mai perfidă greblă a justiției curăță mult, mai ales în interiorul PSD.