Panglica şi foarfeca ne sunt prieteni buni. Panglica şi foarfeca simbolizează noul, virginul, neprihănitul. Sunt ca husele transparente de plastic de pe tapiţeria de Logan. Nu am renunţa la ele! Le iubim pentru că ne dau senzaţia de proaspăt, de important, de nemaivăzut. Nu apucă vreun minister să mai pună un termopan la vreun sediu că pac, apar băieţii de la Ministerul Inaugurărilor şi-i taie ceremonios o panglică în față, făcându-şi singur poze ca să pară c-a fost şi presa la eveniment.

Ne place mult să inaugurăm, dar aproape deloc să construim. Asta este drama noastră. Disonanţa cognitivă de care suferim. Vrem să inaugurăm, dar vrem s-o şi frecăm toată ziua. Aparent, cele două concepte se exclud. Dacă eşti leneş, nu termini nimic, deci nu ai ce inaugura. Nu şi la noi. Noi suntem inventivi. Noi am reuşit performanţa să inaugurăm lucruri la care ne gândim.

De exemplu, ce credeţi că a inaugurat ieri ministrul Transporturilor, Anca Boagiu? Greșit, nu o autostradă de 550 de kilometri Bucureşti – Cluj, ci... începerea lucrărilor la autostrada Cernavodă – Medgidia. Văleeeu, câta amar de autostradă! Tooocmai de la Cernavodă pâââână la Medgidia. Dacă te-apleci să schimbi CD-ul s-a terminat autostrada. Asta după ce fuseserăm anunţaţi că numa-numa ce trebe să se termine de făcut autostrada Arad – Timişoara. Alţi 15 kilometri rezolvaţi, deci. Din care deocamdată s-a inaugurat jumătate.

Poate ăsta e secretul: autostrăzile mici şi dese, cheia marilor succese. Facem trei sute de autostrăzi interjudeţene şi dup-aia le legăm între ele cu nişte drumuri comunale de mai mare dragul. Gândiţi-vă doar la avantaje: o să avem sute de inaugurări fastuoase, în loc de una singură, a aceleiaşi autostrăzi plictisitoare care să treacă prin toată țara.