România nu mai are aproape nimic. Petrolul s-a dus la austrieci. Băncile la greci şi austrieci. Pădurile tot la străini. Dacia la francezi, Oltcit-ul a „devenit” Ford. Oţelul de la Galaţi la indieni. Cimentul la francezi, care l-au închis. Distribuţia de gaze şi energie la italieni, cehi şi francezi. Comerţul este acaparat de reţele multinaţionale. Ca şi telecomunicaţiile.

România mai are minerit (cărbune şi metale), energie termo, hidro, nucleară, Oltchim-ul şi cam atât. Pentru cât timp? Dacă guvernul chiar va ceda la presiunile FMI, ceea ce sper să nu se întâmple, România va mai însemna ceva, nu mare lucru, în industria lumii, doar până în primăvara viitoare. Paşii sunt clari: management privat, privatizare. Pe bani puţini, dacă vreţi să atrageţi investitori, avertizează Reuters. Pe degeaba nu vreţi?

Reţeta privatizării în ultimele două decenii a fost următoarea: directorii români fură, companiile de stat sunt grămezi de fiare vechi care produc pierderi. Corupţia directorilor români a fost o armă în mâna statelor străine, care au pus pas cu pas stăpânire pe toată ţara. Şi ca să dau un exemplu local, ştiţi când a apărut celebrul dosar al „Strămutărilor de lux”? Vă spun eu, atunci când fostul ministru al Economiei Dan Ioan Popescu a anunţat că scoate la privatizare complexurile energetice. Teza corupţiei a fost folosită în toate marile privatizări. Chiar mă întrebam de ce îl ridică toţi ambasadorii în slăvi pe anticoruptul Morar.

Mai ţineţi minte privatizarea pe un dolar? Ca să scăpăm de pierderi, de furturi… Oare ce au câştigat din privatizare miile de angajaţi de la fabrica de ciment din Târgu Jiu? Carnete de şomaj. Câţi oameni au plecat din Petrom după privatizare? Cu cât au crescut salariile celor de la Dacia? Ştim cu toţii răspunsurile.

Cu cât au crescut conturile noilor patroni? Probabil direct proporţional cu găurile produse în buzunarele românilor. Nu ştiu cât au furat foştii directori de la Petrom, dar ştiu cât mă fură austriecii în fiecare zi când alimentez maşina.

Înţeleg că producătorii de energie sunt următoarele ţinte ale investitorilor străini. Sunt convins că noul Complex Energetic Oltenia va fi mai rentabil după privatizare, dar nu pentru că va avea un management mai bun, ci pentru voi plăti eu, la fel şi voi, de două ori mai mult pentru un kilowatt.

Cred că nu este prea târziu să luăm cu toţii atitudine împotriva privatizării mineritului şi energiei. Domenii vitale pentru 80% din gorjeni. Cred că este responsabilitatea sindicatelor să ia atitudine fermă. Poate că actualii lideri nu pot, din cauza scheletelor din dulap. Să-i lase pe alţii să iasă în faţă, dar să nu tacă. E timpul ca şi politicienii să se aplece serios asupra acestei probleme. Sunt convins că toţi ştiu ce ne paşte, şi cei de la putere, şi cei din opoziţie. Dar situaţia este mult prea gravă ca să ne mai împărţim în putere şi opoziţie. Suntem români şi este timpul să demonstrăm asta. Acum, câtă vreme România încă mai înseamnă ceva, cât încă mai poate fi reconstruită. Altfel, în curând România nu va mai însemna nimic.