Scriu de ceva vreme chestii legate de plozi. Și m-am săturat așa de ce trebuie să faci sau de sfaturile atotștiutoare (cam ca alea de le dau și eu-ha ha) pe care le primești când ajungi mamă.

Un singur lucru mi se pare vital în meseria de părinte: să-ți respecți copilul și să îi oferi siguranță și timp. Atât. Serios. Hai ca o iau pe rând.

E prima cronologic, dar sper că nu mai e nevoie să o zic, cezariană sau naștere naturală, rezultatul contează.

Alăptarea: sigur, am alăptat o veșnicie, sunt foarte pro, nu cred că există nu am avut lapte sau am rămas fără (așa, pur și simplu) și oricine poate alăpta dacă vrea cu adevărat. Oricine. Mamă să fie zic. Dar sincer, nu e esențial. Laptele matern are beneficii enorme, dar copiii cresc și cu lapte praf. Și sunt frumoși și deștepți, da. Și sănătoși. Așa că nu mi se pare un capăt de țară.  Îmi plac mamele care alăptează atât cât vor. 1 lună, 3 luni, 6, 1 an sau 2. Nu contează. Da, am zis o lună. Respect enorm o mămica care a decis că oprește alăptarea pentru că ei, lor, le e mai bine așa. E dreptul ei. E doar o metodă de alimentație, hai să ne relaxăm un pic.

Altceva? Dormitul împreună. Noi nu dormim cu fetița, ea e mai fericită așa, am mai zis că-l trimit să se culce el pe cel care îmi va spune că e musai să dormim împreună. La fel cum l-aș trimite și pe cel care mi-ar spune că o să doarmă cu mine până la facultate. Și dacă ar dormi, e treaba mea, a ei, și a lui ta-su, atât. 

Răsfățul. Asta chiar nu mă vedeam să o zic, dar e adevărat. Toți copiii au tantrum-uri, mai ales pe la 2 ani. Toți. Mă cuprinde așa un sentiment de…duioșie când văd părinți care tratează cu tact, calm și blândețe o criză din asta de personalitate. Sigur, și eu am momente când îmi vine să o iau razna, dar privind din exterior e așa plăcut să vezi un părinte care explică în locul unuia care smucește.

Ce-ar mai fi? Scutece refolosibile versus cele de unică folosință. Pe bune? Chiar își imaginează cineva că asta ar face-o o mamă mai bună?

Timp. Da. La început tot timpul din lume e al copilului, apoi peste multe luni, dacă vei fi cuminte, poate vei putea merge la baie în liniște pentru 30 de secunde. Da,au nevoie de tine, nu să-i pisezi la cap, nu să le cumperi cele mai noi jucării, ci doar să stai cu ei, să-i asculți, să-i ții în brațe, să te joci cu ei când vor, să fii acolo când se plimba prin parc. Și chiar cred că nu trebuie neapărat să fie mult timp, ci ăla pe care îl petreci cu ei să fii atent, nu cu un ochi la TV și altul la calculator,  iar mintea la ultima ședință de la birou.

E așa, o presiune enormă pe mame. E ok să fii un angajat prost, un șef prost, să fii prost pur și simplu, și rău și nesimțit, dacă tot m-am pornit, e ok să nu știi să conduci, să gătești dezastruos sau să nu faci curat, dar Doamne fer’ să nu fii mama perfectă.