A fi sau a nu fi! Asta este întrebarea legată de Electra, campionul energetic pentru care se presupune că vor lucra zeci de mii de gorjeni din ianuarie 2011. Atâtea piedici puse pentru înfiinţarea unei firme nu mi-a fost dat să văd. Zecile de opoziţii formulate în instanţă sunt doar vârful aisbergului. În subterane s-au dat adevăratele bătălii, de către cei interesaţi ca sistemul energetic să rămână organizat aşa cum este acum, în companii care produc energie ieftină şi companii care produc energie scumpă. Nu întâmplător cele mai multe opoziţii vin dinspre hidro, acolo unde băieţii deştepţi roiesc în jurul energiei ieftine. Iar pe lângă băieţii deştepţi o duc probabil bine şi cei o sută de directori chemaţi astăzi la mitingul de la Bucureşti de către liderii sindicatului Hidrosind. O sută de directori? Or mai fi şi o sută de lideri sindicali… toţi cu salarii, privilegii şi diurne de care aţi citit cu siguranţă de-a lungul timpului.

Înţeleg din spusele ministrului Ariton că astăzi ni se alege dacă Electra şi Hidroenergetica se vor mai înfiinţa sau nu. Care este miza? Una ar fi de ordin economic. România ar putea avea două companii energetice puternice, care să facă regulile pe piaţa est-europeană a energiei şi care ar intra într-o concurenţă loială. Nu ca acum, când energia termo nu are cum să concureze la preţ cu cea hidro. O altă miză ar fi de ordin politic, partidele de guvernare având de câştigat dacă noile companii se vor dovedi viabile şi vor deveni un motor de pornire al economiei. Şi, mai există şi o miză a ciolanului.

Ei bine, miza ciolanului este destul de vizibilă în Gorj. Mi-e imposibil să cred că frământările din PDL-ul local din ultimele săptămâni nu sunt legate şi de Electra. Îndepărtarea lui Manţog de la şefia PDL a fost fără îndoială legată de dorinţa lui Marin Condescu de a decide el cine va conduce mineritul. Dorinţă de altfel exprimată în diferite cercuri.

Dincolo de bătălia pentru ciolan, inevitabilă în timpurile pe care le trăim, important este un singur lucru. Că va fi sau nu Electra, important este pentru Gorj ca lignitul să rămână o sursă importantă de energie, măcar 20-30 de ani de aici înainte. Acum, judeţul este absolut nepregătit pentru a oferi alternative zecilor de mii de oameni care lucrează în sau pentru minerit şi energie. Cred că nimeni nu are curajul măcar să îşi imagineze cum ar arăta această zonă dacă termocentralele de la Rovinari şi Turceni îşi vor pune lacătul în 2012. Şi riscul a fost cât de poate de real, până acum doi ani, când au început în sfârşit investiţiile de mediu impuse de normele europene. Şi lucrurile sunt încă departe de a fi roz!