Deşi liberal încă de la cel de-al doilea început al Partidului Naţional Liberal, Călin Popescu Tăriceanu pare din ce în ce mai detaşat de partidul sau, mai corect spus, de conducerea partidului care l-a consacrat. Recentele lui ieşiri în public, prin care a sancţionat atitudinea şi acţiunile preşedintelui de partid, Crin Antonescu, precum şi ultima prin care a făcut praf noua achiziţie liberală în persoana lui Gigi Becali, fac din el un fel de răzvrătit de catifea. Deşi şeful său de partid nu mai are demult treabă cu doctrina liberală, cu fineţurile ca să zicem aşa, fiind ocupat cu tot felul de golănii care uimesc pe zi ce trece lumea, Tăriceanu, se pare, şi-a luat în serios rolul de ideolog pe care şi l-a atribuit.

Interviul dat lui Emil Hurezeanu la RTV a ridicat un colţ al păturii cu care stă în cap partidul de mai mult timp. Fostul premier a reiterat ideea mai veche prin care la cârma României ar fi mai potrivită monarhia prin monarhul Mihai. Discursul regelui din Parlament cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani a fost într-adevăr  remarcabil, iar ţinuta şi prestanţa acestuia au fost regeşti. Ideea nu e rea de loc dacă ne uităm la ultimii 22 de ani şi vedem ce au făcut preşedinţii de toate culorile şi apucăturile, dar mă tem că modelul Angliei nu se mai potriveşte în România.

Vă închipuiţi ce ar fi să citim în presă transcrierea stenogramelor cu interceptările discuţiilor dintre rege şi majordom sau dintre rege şi familie!  Sau să-l vedem pe actualul şi probabil viitorul premier Ponta ieşind la televizor şi transmiţând că el nu mai vorbeşte cu regele pentru că şi acesta ştie că şi-a copiat lucrarea de doctorat. Să nu mai vorbim ce s-ar bucura că în atare situaţie s-ar duce numai el la Bruxelles, pentru că regele nu ar avea ce să caute acolo. Dar, revenind la Tăriceanu, care nici el nu crede prea mult în ideea care-i place, deşi dacă ne uităm la curtea noastră regală ceva pregătiri  se fac, dacă observăm aducerea în ţară şi lansarea în public al nepotului regelui, prinţul Nicolae, fostului premier i-ar plăcea dacă nu se poate monarhie măcar o republică parlamentară să fie. Asta ar însemna ca preşedintele ţării să fie ales, ca în Moldova, de parlamentari şi nu direct, prin vot, de către popor.

Dacă vedem ce s-a întâmplat în Moldova, care a stat aproape 3 ani fără preşedinte ales, pentru că nu se întrunea cvorumul constituţional, cred că tot mai bine l-am alege noi pe preşedinte, că e metoda cea mai rapidă, chiar dacă s-a dovedit de multe ori proastă. Dacă viitoarea legislatură va modifica Constituţia de care se plâng toate părţile, atunci poate vom avea şi surprizele la care deocamdată privim ca la ciudăţenii.

Însă în finalul interviului pe care l-a dat Tăriceanu a subliniat timid ideea că într-o republică parlamentară ar fi dispus să candideze pentru cea mai înaltă funcţie în stat, experienţa sa de premier fiindu-i foarte utilă. Cred că Antonescu nu ar fi trebuit să rateze interviul lui Tăriceanu care anunţă vremuri grele pentru actualul deocamdată şef liberal.