Ion Călinoiu, şeful judeţului Gorj şi, din câte înţeleg, viitorul şef al regiunii Oltenia, este un monument de… declaraţii. Şi de tupeu. Călinoiu nu înţelege de ce s-au întâlnit parlamentarii cu sindicatele din minerit, că nu era nevoie. Acelaşi Călinoiu care nu a priceput cu ce drept au ieşit mii de oameni în stradă, care săracii au fost manipulaţi, nu au strigat pentru salariile lor, ci pentru privilegiile lui Condescu. Dar de ce mă mir, câtă vreme din dezbaterea la care au participat parlamentarii, Călinoiu nu a înţeles decât faptul că sindicalistul Condescu are talent la desen. Păi de ce nu zici aşa maestre, că poate facem o ediţie de benzi desenate, să pricepi şi matale că judeţul acesta are probleme reale şi are nevoie de soluţii, nu de şmecheri care îşi dau cu părerea.

Ce am mai auzit ieri de la monumentul Călinoiu? Că sindicaliştii sunt vinovaţi de dezastrul din Complexul Energetic Oltenia. Cum, a zis Călinoiu că e dezastru la CE Oltenia? I-a scăpat, gura păcătosului… Dar asta cu liderii sindicali sunt de vină pentru dezastrul dintr-o companie, tradusă în oricare limbă de circulaţie internaţională, ar provoca interesul specialiştilor. Mă întreb, ce conducere profesionistă are Complexul Oltenia, dacă acolo domneşte un dezastru patronat de sindicate?

Sigur, a analiza declaraţiile lui Călinoiu este pierdere de vreme. Partidul Social Democrat este cel care şi-a impus omul, pe Laurenţiu Ciurel, ca manager privat al CE Oltenia şi trebuie să îşi asume răspunderea politică pentru dezastrul pe care îl vede până şi Călinoiu. PSD încearcă să scape, să spună că nu are nicio legătură cu faptul că în structurile de conducere, de la nr. 1 până la nivelurile inferioare, s-a nimerit să fie pesedişti. Asumarea politică de către PSD a conducerii CE Oltenia nici nu este necesară, deja minerii şi energeticienii au făcut legătura necesară. Cu PSD, nu cu USL. Cu cât Călinoiu apare mai des în public cu astfel de declaraţii, cu atât partidul de afundă. Iar Florin Cârciumaru, Vasile Popeangă sau Toni Greblă, ca preşedinte de partid respectiv parlamentari în zone miniere, povestesc în discuţiile private despre numărul mare de telefoane primite de mineri şi energeticieni de rând, îngrijoraţi de perspectiva celor cinci mii de concedieri de anul viitor. Promisiunea asta, că în 2013 nu vor fi concedieri, nu încălzeşte pe nimeni dacă anul viitor închideţi complexul.

Ion Călinoiu îmi face impresia unui om care vrea, dar nu poate şi nu ştie. Tocmai pentru că el şi Ciurel sunt depăşiţi e situaţie, ar fi nevoie să se implice şi sindicatele, şi parlamentarii, şi specialiştii. Orice discuţie e binevenită, orice soluţie trebuie analizată. Chiar este atât de greu de înţeles pentru Călinoiu că în momentele grele, trebuie să împingă toţi căruţa? Aveţi timp să vă bateţi pe caşcaval când veţi produce caşcaval, deocamdată doar aţi mâncat ce aţi găsit când v-aţi aşezat la masa pusă.