Crin Antonescu a înnebunit. Cred că am mai spus asta. După ce, vorba lui Cristian Tudor Popescu (bănuiesc că n-o să-l faceți și pe ăsta băsist, postacilor?), s-a masturbat cu cuvântul lui de onoare, jurând ca proasta-n păpușoi, fără să i-o ceară absolut nimeni, că iese din viața politică dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni, Crin Antonescu a căzut într-o amețitoare spirală care, sunt convins, lui i se pare că e ascendentă. Nu e. Se îndreaptă spre străfunduri. Crin Antonescu a murit de mult politic, fără măcar să o știe. E menținut în viață de aparate. De aparatele partidului. Și ce partid infect!

Am mai spus și că PSD-ul pare un partid echilibrat și modern acum, în comparație cu colegii de uniune de la PNL. PNL-ul a reușit, într-un timp record, să adune în rândurile lui cele mai jegoase figuri ale României post-comuniste (de fapt, ce zic eu ”post”?): Dan Voiculescu, Ghișe, Ciorbea și, desigur, Gigi Becali. Explicații nu pot exista. Să-i acorzi gir unui om care, dincolo de buna dispoziție pe care ne-o creează zilnic la televizor, e cel mai mare cancer al unei Românii care se vrea pe drumul spre normalitate, inteligență și occidentalism, este un gest pentru care nu pot exista scuze. Crin, însă, nu mai are nici o străfulgerare de morală. A devenit arivistul absolut, s-a transformat încet-încet dintr-o figură comică, caragialescă, într-una monstruoasă. Noua față a lui Crin Antonescu cel unit întru binele comun cu Felix, Ilici, Becali și Ciorbea este schimonosită, brăzdată de compromisuri, o față de mort machiat și pus în geam ca să mai vină poștașul 2-3 luni cu pensia. A defecat pe ilustra istorie a partidului pe care îl conduce, a dat sex oral liberalilor tradiționali, votanți din tată-n fiu ai unor principii, nu ai unor oameni, a acceptat orice umilință, s-a înfrățit nu doar cu diavolul, ci și cu cățelul lui, și cu mă-sa, și cu tac-su.

Setea de putere a acestui om altfel extrem de leneș e greu de explicat. Singura mea ipoteză este că nu vrea puterea pentru el. El vrea niște bani, două rânduri despre el în cărțile de istorie de peste 100 de ani și, mai apoi, dreptul de a dormi cât vrea, până la sfârșitul mizerei sale vieți. Poți să te culci de pe acum, domnule Antonescu! Mintea oricum îți doarme de mult. Și, în calitate de fost votant, îți pot garanta eu, de pe acum, că nici un om normal la cap din țara asta n-o să te mai voteze. Și, slavă Domnului, încă suntem (mai) mulți. Somn ușor!