Moştenirea lui Ciurel

Managementul CE Oltenia a intrat în linie dreaptă cu procesul de restructurare a companiei, pentru ca de la anul să se încadreze cu costurile în 184 lei/MW, cu cât a contractat aproape 10 TW în 2014. Costul actual este undeva la 220, astfel că măsurile vor fi drastice. Ieri, cei din personalul TESA au aflat că rămân jumătate. Şefii de servicii îşi aleg colaboratorii, iar celorlalţi li se spune să îşi găsească posturi în producţie. Numele lor sunt centralizate la sediul CEO şi vor fi probabil pe lista de disponibilizaţi la începutul anului viitor.

În alt plan, se lucrează la reducerea numărului de angajaţi din Divizia Minieră, unde costul de producţie trebuie redus cu circa 30%. S-a încercat externalizarea carierelor din Vâlcea şi Mehedinţi, proces blocat de Fondul Proprietatea. O variantă luată în calcul este intrarea lor în conservare, redistribuirea unor mineri şi concedierea celor mai mulţi. Un subiect despre care încă nu se vorbeşte public.

În anul 2013, Ciurel a tăiat investiţiile, contractele cu prestatorii, aproape toate bonusurile şi primele, a rostogolit o serie de costuri, dar nu a umblat la numărul de angajaţi. O va face cu siguranţă în 2014, într-un număr mult mai mare decât cel anunţat iniţial, de 600 de persoane. Şi va continua în următorii ani. Ciurel a preluat ca manager un CEO mare şi va lăsa moştenire un CEO mic. Măcar să fie unul sănătos.

Complexul Energetic Oltenia are nevoie să treacă printr-un proces de restructurare pentru a supravieţui. Concedierile şi reducerile de salarii vor fi probabil de neevitat. Problema este maniera în care o face Ciurel, prea obtuz în gândire ca să priceapă că o reformă care afectează un judeţ întreg, poate chiar o regiune, trebuie discutată cu sindicatele, cu reprezentanţii comunităţilor locale, cu partenerii de afaceri. Ciurel nici măcar nu vede câţi oameni din afara CEO sunt sinceri preocupaţi de soarta companiei. Ignoră primarii, fără să aprecieze faptul că aceştia nu îl execută silit pentru sutele de miliarde de lei vechi pe care le datorează pentru taxa de excavare. Primarii preferă să sacrifice o vreme interesele primăriilor pentru a nu ucide CEO, dar Ciurel nu consideră că ar trebui să le spună şi lor cum vor fi afectaţi de reforma pe care o cloceşte de câteva luni în birou. Ciurel ignoră şi sindicatele, pe motiv că nu îi place moaca liderului, deşi un dialog real ar fi fost semn de bun simţ, de responsabilitate faţă de oameni. Concedierile colective fără criterii clare, bazate de bunul plac, nu sunt corecte şi tocmai de aceea Ciurel evită dialogul. Ciurel ignoră şi firmele cu care colaborează, ca şi când ar fi nişte profitori, nu parteneri de afaceri.

Ciurel şi colonelul său Răuţ au dovedit din plin în acest an că nu au cultura dialogului, nu înţeleg rostul negocierilor, nu pricep la ce este bună transparenţa. Din păcate, nu mai e nimic de făcut, pentru că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Vizualizări: 177

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: