Neintegrabilii – adevăratele motive ale radicalizării mai mult sau mai puţin criminale

Greţoasă, ca întotdeauna, reacția așa-numitei ”drepte românești” la atentatele de la Bruxelles. Niște ratați plini de complexe și meschini ca Papahagi sau Dănileț nici măcar n-ar trebui luați în seamă. Sunt la fel ca fundamentaliştii din ISIS, cu diferența că pojghița de educație primită îi face incapabili de atacuri sinucigaşe.

Pe de altă parte, este esenţial să tratăm problema principală: există oameni neintegrabili în civilizaţia occidentală? Sigur că există. Au de-a face religia, culoarea pielii, sexul sau orientarea sexuală cu incapacitatea de integrare? NU!

Oamenii nu se integrează din (cred eu) trei motive principale, ele însele strâns legate între ele într-un cerc vicios:

1. Lipsă de educaţie.

2. Sărăcie.

3. Lipsă de empatie şi de disponibilitate de a ajuta din partea celor deja integraţi.

Este normal ca musulmanii să aibă tendinţa naturală de a se refugia printre cei de aceeași culoare sau religie, odată ajunşi în vest. O fac în mare parte de teamă, din nevoia de a-și asigura un confort. Și o fac tocmai pentru că din partea albilor resimt antipatie, circumspecție sau chiar ură. Pe undeva, e normal și ca mai mulți dintre ei să se radicalizeze, în condițiile astea. Așa cum este perfect adevărat că alţii reușesc să depășească acest handicap imens cu care pleacă la drum şi să reușească o integrare perfectă.

Îmi e foarte drag exemplul (l-am mai dat) fotbaliștilor musulmani din naționala de fotbal a Germaniei. Oamenii sunt CAMPIONI MONDIALI și vedete planetare. Integrați absolut perfect. Dacă e să fim corecți, nu știu nici un român atât de bine integrat ca băieții ăia.

Apropo, să ne uităm la români. Ce fac ei prin vest? Păi, mulți violează, fură, cerșesc, chiar ucid. Înseamnă asta că românii (creștini și membri UE, de altfel) sunt neintegrabili? Bineînțeles că nu. Înseamnă că respectivii sunt proști, săraci și disperați.

Și, încă o dată, terminați-vă cu IMBECILITATEA că Islamul este o religie care promovează crima și războiul. Vă garantez că nu promovează aceste chestii mai mult decât o face, să zicem, Vechiul Testament. Îndemnurile la violență sunt în ochii și în mintea celor care citesc respectivele cărți. Niște psihopați radicalizați precum ăia din Isis (sau cum sunt niște extremiști de dreapta de la noi, vezi numele din prima parte a textului) vor vedea îndemnuri la crimă și-n ”Scufița roșie”. Păi, nu se subînțelege oare că lupii care mănâncă bătrânici și molestează fetițe trebuie stârpiți? Dacă ești nebun, da, poți înțelege asta.

Să facem ce face orice om normal (nu și imbecilul care, vai!, e judecător - Dănileț) pus în fața unei astfel de situații: să acuzăm oamenii doar atunci când aceștia se fac vinovați de ceva, indiferent de cine sunt acei oameni. Și să nu acuzăm nici măcar un nevinovat. O singură victimă inocentă a generalizării la care mulți fac apel este, ea însăși, o crimă la fel de mare precum acelea comise de psihopați.

www.mantzy.ro

Vizualizări: 303

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: