George s-a născut în oraşul Târgu Cărbuneşti, pe 22 septembrie 2015. Avea o boală foarte rară: îmbătrânea repede. Extrem de repede. Într-un minut îmbătrânea cât un om normal într-un an. A fost nevoie de 15 minute pentru ca doctorii să înţeleagă de ce anume suferă. După două minute, George nu mai încăpuse în incubator. După douăsprezece, începuse să-i crească părul pubian. La 14 minute de la naştere spuse pentru prima dată cuvîntul ”mama”, cu o voce groasă, în schimbare, de adolescent. Maică-sa se îngrozise şi începuse să plîngă. După fix 15 minute, cum spuneam, doctorii o anunţară pe femeie că fiul ei avea să trăiască nu mai mult decât o musculiţă de oţet. ”Doar că n-o să aibă timp să fie la fel de obsedat de alcool”, zise unul dintre specialişti rânjind. Nimeni nu gustă gluma, iar George cu atât mai puţin.

Mai trecură 10 minute în care George medită la situaţia sa. Avea deja 25 de ani şi, din câte i se explicase, nu putea s-o ducă mai mult de o oră de atunci înainte, asta dacă nu va suferi un infarct între timp. George se gândi că trebuie să facă ceva deosebit, ceva unic, ceva care să încapă într-o oră şi să poată înlocui o întreagă viaţă. Doar că habar n-avea ce, pentru că nu apucase să înveţe nimic. Trebuia să se bazeze pe instinct. Cînd o asistentă planturoasă intră în salon, George era deja bărbat în toată firea. Avea 30 de minute, deci 30 de ani. George se aruncă asupra ei şi o violă îndelung, până la 58 de ani. Doctorilor le fusese milă să intervină şi priviseră uimiţi, alături de mama băiatului şi chiar de asistenta violată, cum, în timpul actului sexual, lui George încep să-i pice dinţii şi părul şi să i se zbârcească pielea. La 58 de ani (28 de minute de la începutul violului primordial), George rămase impotent. Deşi nu ejaculase în viaţa lui, George oftă simplu, cu un aer de bătrân înţelept care ştia că, pentru că nu se grăbise, ratase ceva important. Îşi îmbrăţişă mama până la 65 de ani, plângând în braţele ei. Femeia de 25 de ani avea să scrie ulterior un film despre prima şi ultima dată cînd l-a îmbrăţişat pe fiul ei, pe atunci cu 40 de ani mai bătrîn.

Impresionat de scenă, un doctor alcoolic îi întinse lui George o sticlă de spirt şi-i făcu semn s-o dea peste cap. George o bău și, brusc, se îmbătă atît de rău încît i se păru că s-a vindecat și că timpul trece mai greu. Era doar o impresie. De la 65 la 73 de ani, George se uită la televizor, dar prinse doar un calup de reclame pe PRO TV. La 73 de minute/ani, simți o durere ascuțită în piept. Îl ținu pînă la 74, cînd se repezi la unul dintre doctori și-i smulse pixul din buzunarul de la piept. Pînă la 80 de ani, George desenă pe un chitanţier ceva uimitor, ce ulterior niște specialiști în astronomie vor fi descris drept cea mai nouă gaură neagră descoperită vreodată, în imediata vecinătate a Căii Lactee.

La 82 de ani, epuizat după o viață în care nu închisese ochii niciodată, George adormi și muri liniștit, în somn, în suspinele mamei.

Doctorii se mai uitară o dată la desenul lui George, apoi ridicară din umeri, îl mototoliră și-l aruncară la coș. Plecară împreună la cârciuma de peste drum de spital, lăsând-o pe mamă să-și jelească fiul și pe legiști să-și facă datoria. După cele 80 de minute cât îi luă ca să se îmbete, unul dintre doctori se ridică solemn în picioare și zise bolborosind: ”O viață de om!”. Apoi căzu cu capul pe masă.