Acum vreo 2 ani, în vară, când fie-mea avea doar 6 luni, niște prieteni ce au o fetiță care atunci învăța să meargă au venit în vizită. Era iulie, căldură mare, moncher, curgeau apele pe noi. Fetița însă, încălțată în niște ghete înalte. Frumoase, nu zic, dar ghete. Încă o dată, vara. Și a rămas încălțată și în casă. Mi s-a explicat că învață să meargă și că trebuie încălțăminte strânsa pe gleznă și cu talonet. Așa recomandase pediatrul, oamenii nu făceau după capul lor, fuseseră la doctor și toate cele. Să își formeze piciorul, să nu rămână talpa plată. Sigur, pe mine mă treceau transpirațiile doar uitându-mă la ghetele alea, dar pe de altă parte și trasul secrețiilor din nas cu aspiratorul mi s-a părut o barbarie și o glumă proastă, dar uite că e adevărat, așa că cine eram eu să comentez? M-am bucurat doar că a mea urma să facă un an (vârsta aproximativă la care învață copiii să meargă) iarna și ghetele vor fi în ton cu vremea.

Na bun. Viermele ne-a luat încet cu mersul (mega încet, a mers 100% singură după un an jumătate) așa că am avut timp să studiem problema. Am aflat că nu prea sunt ok încălțările cu talonet. Și nu, nu trebuie încălțăminte musai înaltă și fixă pe gleznă. Nu, nici cu talpa rigidă, dimpotrivă. Călcâiul e recomandat să fie ținut bine.

Păi și cum, nu rămâne cu piciorul plat? Pai nu, nu rămâne, se formează singur, natural, de la mers, până pe la 3 ani, așa. Până la maturitate un copil poate merge pe vârfuri, cu vârfurile spre interior, spre exterior, crăcănat. Toate sunt normale și nu necesita talonete, atele sau alte minunății.  Spitalul de copii Grigore Alexandrescu a publicat, pentru publicul larg, pe internet, un material ce explică toate aceste lucruri (http://www.spitaluldecopii.ro/public/Ce_trebuie_sa_stie_parintii_despre_platfus.pdf). Articolul de azi e practic o selecție din ce au publicat oamenii ăștia.

Sau vă puteți face programare la un ortoped, dar la unul bun, vă rog (nu la pediatrii sau medici de familie care au rămas cu ce-au învățat în 1900 toamna și refuză orice informație nouă). Tot pe net găsiți articole publicate cu Dr. Mihai Jianu, şeful secţiei de ortopedie şi traumatologie de la Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu”.  Sigur că e posibil ca peste 30 de ani să descopere că e bine să umble cu tocuri (glumesc, da?) dar cred că e important să încercăm să facem alegeri cât mai informate atunci când vine vorba de copiii noștri.

Talonetele și talpa rigidă nu aduc niciun avantaj, în cel mai bun caz nu fac rău și micuțul se va simți doar incomod, iar în unele cazuri pot rezulta chiar probleme.

Pe scurt, o să închei cu un citat din materialul antemenționat:
“Desculții au cele mai bune picioare!”

sleepy00.wordpress.com