Dacă cineva mai avea dubii asupra nerecuperării în veci a tezaurului României din Rusia, sper că după interviul pe care l-a acordat ambasadorul Malghinov la Pro TV s-a lămurit definitiv situaţia. Oleg Malghinov, poate unul dintre cei mai diplomaţi ambasadori pe care i-a trimis Rusia la Bucureşti, a afirmat că problema tezaurului românesc nu se poate rezolva aşa cum credem majoritatea dintre noi, adică v-am dat  să-l ţineţi în siguranţă până trece războiul şi măcar acum, la aproape 70 de ani de la încheierea lui, să ni-l daţi înapoi. Diplomatul rus crede că lucrurile sunt mult mai complicate, pentru că Antonescu nu a vrut să se oprească la Nistru şi a trecut dincolo pe teritoriul lor, iar păstrarea tezaurul la Moscova sau aiurea în Rusia este un fel de pedeapsă care ni se aplică.

Malghinov ne transmite că ruşii nu vor da înapoi tezaurul prin simpla trimitere la acea comisie bilaterală fantomă, creată în 2003 din specialişti istorici şi care nu s-a mai întâlnit de la formare. Pentru retrocedarea tezaurului românesc n-ar trebui formată nici o comisie pentru simplul motiv că, atunci când s-a hotărât ascunderea lui la ruşi, nu s-a format o comisie, ci a fost decizia neinspirată a politicienilor vremii. Atunci ne-a fost frică de nemţi, uitând că de fapt de câteva sute de ani ar fi fost bine să ne fie frică de ruşi.  Dacă USL, mai direct sau mai voalat, a declarat că vrea, mai ales după câştigarea alegerilor, să dezgheţe relaţiile cu marea Rusie, ambasadorul rus ne-a spus-o de la obraz că-l deranjează scutul antirachetă pe care am convenit cu americanii să-l instaleze la Deveselu şi că Rusia nu se va lăsa până nu va negocia cu americanii sau mai precis cu NATO  ceva care să  ne pună pe noi în afara marjei de siguranţă pe care o conferă acest scut. 

Bun diplomat, ambasadorul nu s-a lăsat târât în nici un fel de discuţii care ar fi implicat părerile sale personale şi nici răspunsuri tranşante pentru câteva probleme arzătoare, ca de pildă spionul rus prins cu documente clasificate despre zăcăminte  minerale din România, accidentarea unei românce de către un diplomat rus sau dependenţa noastră de gazul rusesc pe care ambasadorul nu vrea nici cum s-o recunoască.

Tragicomedia la care vom asista, legată de consumul de gaz al românilor, este legată de faptul că exploatarea zăcămintelor de gaz recent descoperite se va face tot de ruşi care vor vinde gazul ieftin românesc  împreună cu austriecii de la OMV, după care ne vom întoarce noi şi-l vom cumpăra de pe piaţa rusească la un preţ de cel puţin trei ori mai mare decât l-au vândut ei propriilor firme. Cine va putea va plăti, cine nu va alege alternativa de a supravieţui în iglu.

Îmi place de Oleg Malghinov! Nu recunoaşte nimic nici în faţa marii Adunări Naţionale! Aştept cu interes ziua în care un astfel de funcţionar diplomat ne va anunţa că din cauza tulburărilor de după război s-a pierdut tezaurul nostru ţinut zălog şi totodată s-au pierdut şi documentele pe baza cărora am plătit la ruşi despăgubirile de război pentru că, nu-i aşa, am fost o ţară agresivă care am luptat alături de nemţi şi pe linia frontului n-am întors la timp spatele ruşilor!