Astăzi nu mai vorbim despre Victor Ponta și nici despre politică, dar o să încerc să nu mă îndepărtez prea mult. O să vă spun povestea lui Khanzir. În dialectul pashto, una dintre limbile vorbite în Afganistan, ”khanzir” înseamnă ”porc”.
Lui Khanzir îi place să stea întins la soare. Își petrecere mare parte din zi lungit în iarbă, iar uneori grohăie la numeroșii oameni veniți să-l vadă. Khanzir chiar este un porc. Unul foarte special, pentru că este singurul porc din Afganistan. Pentru că religia le interzice afganilor să consume carne de porc, majoritatea nu au văzut porci niciodată în viață, așa că vin la grădina zoologică, să-l vadă pe bătrânul Khanzir. Un tânăr de 23 de ani pe nume Asif a vorbit pentru revista Nature, la scurt timp după ce a vizitat țarcul lui Khanzir: ”Să văd porcul a fost o experiență fascinantă pentru mine. Nu mai văzusem așa un animal până acum”.
Khanzir este, deci, o vedetă în Afganistan, tocmai pentru că este unic. Îngrijitorii de la Zoo din Kabul îl iubesc și spun că sunt prieteni, iar Khanzir le arată numeroase semne de afecțiune. Chiar îl ating și îl mângâie uneori, deși religia interzice chiar și atingerea porcului.
Cum a rămas Khanzir singur este o poveste tragi-comică. Porcul a venit cu o pereche din China în 2002 și cei doi îndrăgostiți chiar au avut și câțiva purcei, dar nevasta și copiii lui Khanzir au fost uciși când un îngrijitor neatent a uitat deschisă ușa care făcea legătura dintre cușca ursului și cea a porcilor. Au trecut 10 ani de atunci.
Acum, Khanzir este bătrân și destul de fragil, iar îngrijitorii sunt foarte triști când se gândesc că ar putea muri de bătrânețe curând. „Am cerut celorlalte țări să ne mai ajute cu măcar un porc, dar a trecut ceva timp de atunci. Ne-ar plăcea ca Khanzir să aibă un prieten sau chiar o parteneră măcar acum, pe final. În plus, e important să nu rămânem fără nici un porc, de dragul educației copiilor afgani”, a declarat Shah Barat, unul dintre îngrijitori și cel mai bun prieten al lui Khanzir.
Povestea asta cu porc din Afganistan nu are nici o morală. E doar o poveste care mi-a plăcut dintr-o țară cu oameni ca și noi, doar că cu alte mici ciudățenii, în loc de acelea pe care le avem noi. E drept, mi-am imaginat și cât de bucuros ar fi Khanzir să aibă niște sute de parlamentari cu care să se joace zilnic, în noroi.