Povești cu eroi: Cum a ajuns un pui de oltean fiul Eroului Necunoscut

Avea doar șase anișori când a rămas orfan de tată, acesta murind pe front în 1917, în Primul Război Mondial. Vorbim de Amilcar Săndulescu, un băiat din Craiova, care câțiva ani mai târziu a fost admis la Liceul militar D.A. Sturdza din Craiova. În 1923, cel mai bun elev din liceele militare din țară a fost desemnat să aleagă un sicriu cu oseminte care să fie dus la București, acolo unde a fost făcut un monument în cinstea ostașilor români. Micuțul Amilcar, căci el a fost cel ales, a intrat în memoria colectivă prin faptul că, atunci când a pus mâna pe un sicriu al unui ostaș necunoscut, a spus “Acesta este tatăl meu”. Peste doar două luni, Amilcar avea să se stingă din viață.

Era anul 1923 când a fost inaugurat Mormântul Eroului Necunoscut, ca un simbol al eroismului ostaşilor neamului în lupta pentru apărarea patriei. Peste 300.000 de soldaţi şi ofiţeri şi-au pierdut viaţa în luptele din Primul Război Mondial. Mulţi dintre ei au sfârşit eroi necunoscuţi, familiile lor nu au știut niciodată unde sunt osemintele acestora.

Este cazul și celui ce a fost tatăl lui Amilcar Săndulescu. A murit pe front și și-a găsit liniștea într-un mormânt la marginea unui sat sau a unui drum, poate chiar pe un câmp.

Cei mai mulți ostași nu aveau asupra lor acte de identitate, singura modalitate de identificare fiind bănuţul metalic, agăţat de gât, pe care exista un cod numeric pentru fiecare unitate militară. Mulţi soldaţi l-au pierdut în timpul luptelor şi au rămas simpli eroi necunoscuţi, îngropaţi acolo unde au murit.  

Prin decizie a Ministerului de Război, în 1919,  în fiecare localitate s-au amenajat cimitire militare. Trupurile neînsufleţite ale ostaşilor neidentificaţi au fost deshumate din locurile de veci improvizate imediat după război şi reîngropate în permietrele stabilite de comunităţi drept cimitire militare.

Abia în 1923 s-a pus problema alegerii unui Erou Necunoscut care să devină simbol al eroismului  tuturor celor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea patriei. Dintre miile de morminte în care se odihneau eroii necunoscuţi ai patriei, urma să fie ales un singur sicriu. Iar sarcina de a alege simbolul României a revenit unui copil de doar 12 ani, Amilcar Săndulescu.  

Prin ordin al Ministerului de Război în 1923 se stabileşte ca, în zece localităţi din ţară, din zone diferite, să fie deshumate zece sicrie ale unor eroi necunoscuţi. Toate aveau să fie aduse la Mausoleul de la Mărăşeşti pentru a fi ales Eroul Necunoscut. În fiecare dintre cele zece localităţi au avut loc slujbe religioase, iar trupurile eroilor au fost puse în sicrie identice de stejar, căptuşite cu tablă zincată şi urcate în trenuri, în vagoane special amenajate, cu destinaţia Mărăşeşti. Ajunse aici la data de 12 mai 1923, toate cele zece sicrie au fost depuse în Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”.

Tot prin ordin al Ministerului de Război a fost decis şi modul în care, din cele zece sicrie, urma să fie ales unul singur drept Eroul Necunoscut al României. Sarcina a revenit unui copil de 12 ani. Potrivit ordinului 567 din 1 mai 1923, cel care urma să aleagă sicriul Eroului Necunoscut trebuia să fie un copil de clasa I la un liceu militar, orfan de război.

Desemnarea ”fiului Eroului Necunoscut” a fost anunţată în data de 5 mai 1923: „Din cele patru rapoarte sosite de la liceele militare din Iasi, Craiova, Chișinău şi Mănăstirea Dealul, cel mai bun orfan de război este elevul Amilcar Săndulescu, din clasa I a Liceului militar D.A. Sturdza din Craiova“.  

Ce a trăit şi ce a simţit copilul Amilcar Săndulescu în cea mai importantă zi din viaţa sa, 14 mai 1923, a descris chiar el într-un jurnal descoperit la liceul din Craiova. "În sfârsit, sosi şi ora trei, ora divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia asteptam momentul când să intru, să vad cele zece sicrie. Când intru în biserică, văzui biserica veche, care cu mult mai înainte îndurase atâtea si atâtea gloanţe care o ciuruiseră. Înăuntru erau inşirate, pe două rânduri, osemintele acelor zece eroi care se jertfiseră pentru întregirea neamului. Ce mulţime mai era!", avea să noteze copilul în jurnal.  

În momentul alegerii Eroului Necunoscut, Amilcar s-a oprit în faţa sicriului cu numărul patru. „M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu! Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu“, a povestit  Amilcar Sandulescu în jurnalul descoperit la Liceul  Dimitrie Sturza din Craiova.
După alegerea sicriului Eroului Necunoscut, celelalate nouă sicrie au fost înhumate în cimitirul din Mărăşeşti. Sicriul ales de Amilcar  a luat drumul spre capitală, în Parcul Carol, unde este monumentul Eroului Necunoscut.  

Copilul de 12 ani a avut parte de un destin tragic. A terminat anul şcolar ca elev fruntaş şi a fost răsplătit cu o tabără la mare în vacanţa de vară. La finalul lunii iulie, Amilcar Săndulescu se afla la Staţiunea Techirghiol. S-a înecat în după-amiaza zilei de 28 iulie 1923, sub ochii colegilor care n-au putut să îl salveze. A fost înmormântat în Cimitirul Sineşti din Craiova, la două luni de la ceremonia în cadrul căreia alese Eroul Necunoscut.

Galerie foto


Vizualizări: 2,050

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Oameni, locuri, povești:

Citește și: