România are nevoie de o reformă profundă a legislaţiei, care să nu mai permită oamenilor acuzaţi de abuzuri grave să stea cu anii în funcţie, atunci când există riscuri majore ca abuzurile să se repete. Uneori, trebuie să pornim de la prezumţia de vinovăţie. Să luăm câteva exemple din învăţământ. Învăţătoarea din Cluj filmată în timp ce urla ca descreierata la un copil de 7 ani, căruia i s-a adresat cu „jumătate de creier de eşti” sau „vino dracului la catedră” ar fi trebuit să plece în secunda următoare din sistemul de învăţământ. Nu contează că a avut probleme acasă, să zicem că era prima abatere. Ce importanţă are? O clasă întreagă a fost traumatizată, aşa ceva nu trebuie să se mai repete. Cadrul didactic trebuie exclus din învăţământ, dacă nu mai are nervi pentru aşa ceva. Sau profesorul din Motru, care apela la serviciile unor eleve prostituate, cărora le promitea că le ajută să ia bac-ul. Vă vine să credeţi că este în continuare la catedră? Că nici măcar nu se simulează o anchetă la şcoala cu pricina sau la inspectoratul şcolar? Ca să nu mai vorbesc de o altă profă celebră, care îi umilea pe părinţii care nu reuşeau să dea suficienţi bani pentru cadourile profesoarelor de 8 martie. Toţi aceşti oameni sunt în continuare la catedră şi simpla umilire publică nu i-a făcut să plece acasă. Dimpotrivă, nesimţirea a crescut, după ce aceştia aşa-zişi profesori au înţeles că legea e de partea „angajatului”.

La fel şi în spitale. Aici lucrurile sunt mai complicate, este greu să invoci culpa medicală, dacă nu te pricepi. Nici când lucrurile sunt clare pentru oricine nu răspunde nimeni. Nici când un doctor doarme în gardă şi refuză să asiste o gravidă care nu a avut bani de şpagă. Sunt probleme de comportament grave în sistemul medical, mai grave decât lipsa de profesionalism a unor medici, care pot şi trebuie să fie aspru pedepsite, ceea ce nu se întâmplă.

Şi nu doar acolo unde se lucrează cu publicul larg este aşa. Să luăm de exemplu Consiliul Naţional al Audiovizualului. Şefa CNA este acuzată că a inventat sesizări pentru a putea amenda unele televiziuni incomode puterii. Şi mai este în funcţie!!! Scandalurile de acest tip sunt atât de multe şi de frecvente în Români, încât este greu de format o presiune suficient de puternică a opiniei publice pentru ca autorităţile să ia măsuri. Dacă societatea civilă nu reuşeşte să devină o putere în stat, eventual să împartă cu presa a patra putere, lucrurile acestea nu vor fi niciodată îndreptate.