Un singur lucru este mai rău decât oengiştii: oengiştii ecologişti. Am fost invitat deunăzi la o emisiune alături de două astfel de specimene. Doi oameni care vor să salveze mediul, aşa că s-au înscris într-un ONG şi încearcă să absoarbă fonduri pentru proiectele lor aşa-zis creative. Oare de ce nu înţeleg că mediul nu are nevoie de ajutorul lor? La un moment dat, în timpul emisiunii, o ecologistă de la nu-ştiu-care ONG zice: ”Luptăm pentru un oraş mai verde. Verde între ghilimele, desigur.” Adică de ce între ghilimele- De fapt va fi roşu, dar voi veţi zice că e verde- Normal că am întrebat-o, în direct: ”Dar de ce între ghilimele-”. Pentru că e un termen generic, mi-a răspuns. Aha. Problema e că voi vreţi mai mult verde în portofele, aia e. Sau mă rog, mai mult mov, c-acum s-a schimbat valuta. Când o să pricepeţi că nimeni nu e credibil când e plătit să lupte pentru principii-

Oamenilor care poluează trebuie să le vorbeşti pe limba lor. Oamenii care aruncă hârtii pe geamul maşinii şi lasă peturi prin păduri, după ce termină grătarul, nu sunt genul pe care îi vei convinge cu argumente trendy de natură haios-filosofică împrumutate de la campaniile spălate din engleză. Nu. Ăia sunt nişte ţărani şi trebuie să-i tratezi ca atare. În loc de afişele cu ”Mai mult verde”, să încercăm unele cu ”Dacă laşi petul ăla pe jos te scuip în ochi”. Sau un blestem, ceva cu cancer la moştenitori. Ceva percutant şi de efect. Ceva ce Bucurenci nu are în el. Pentru că Bucurenci e preocupat să aibă în el chestii mai light, că e băiat finuț.