Poate cel mai îngrijorător sondaj din societatea românească post-decembristă a fost acela rezultat când, la un examen de bacalaureat recent, n-aș putea să spun cu exactitate în ce an, elevii care erau pe cale să devină studenți, deci intelectuali de vază, au fost întrebați care este modelul lor în viață. Răspunsurile și motivările au zugrăvit cel mai sinistru scenariu  S.F. pentru viitor: Gigi Becali, Mircea Badea, Mădălin Voicu, Ilie Năstase, Radu Mazăre erau doar câteva dintre răspunsuri. Deşi suficient de eterogene ca profesie, vârstă, domeniu de activitate şi chiar stil, cred că veți fi de acord că modelele liceenilor români au ceva în comun. Acel ceva este tupeul. Noua generaţie a ajuns să confunde rebeliunea și spiritul critic (absolut fireşti, chiar necesare, la orice tânăr) cu o însușire mult mai păguboasă. Dacă ai tupeu, cum au oamenii ăștia, poți realiza orice în România. Așa se gândesc copiii, needucați și nefamiliarizați cu ce este bine și este rău, şi îşi doresc sincer să fie ca acei oameni, când vor fi mari. Imaginați-vă cum va arăta țara peste 50 de ani, în condițiile astea!

Ceva similar s-a petrecut și la alegerile PSD pentru președintele partidului. Ca întotdeauna, a fost o desfășurare uriașă de forțe, cu aroganța și setea de putere specifice fostului Partid Comunist (actualmente PSD). Un singur candidat, tot ca pe vremea comunismului, și acela condamnat penal. Am greși amarnic dacă am crede că există măcar câțiva pesediști care sunt dezgustaţi sau măcar dezamăgiţi de faptul că Dragnea este infractor dovedit. Chiar dimpotrivă. Pentru pesedişti, condamnarea penală este o victorie. Nu doar o victorie împotriva sistemului ticăloşit condus de DNA, ci o demonstraţie a talentului inegalabil la furat, dublat de un tupeu superb. Dragnea este cu adevărat talentat şi, fără îndoială, un tupeist a-ntâia, se gândesc pesediştii mici şi mari, văzând că, iată, e posibil ca un om care tocmai îşi săvârşeşte o condamnare nu doar să nu fie marginalizat profesional, ci chiar să fie un politician de frunte al țării. Cum, de altfel, se întâmplă şi la palate mai mari. Victoria, de exemplu. După votul de ieri, Liviu Dragnea este, fără să ne ferim de cuvinte sau de catalogări, mândrul și realizatul șef al hoților.

În fine, tot sperând că noua generație va fi cea care va arunca PSD-ul acolo unde îi este locul, la coșul de gunoi al istoriei, descoperim ceva tragic: că noua generație admiră liderii PSD și că împărtășește la virgulă ”valorile” pesediste. Needucați, dezinformați și lăsați de izbeliște (probabil nu întâmplător) de conducătorii țării, copiii români cresc urât și ne anunță un viitor chiar și mai gri decât prezentul pe care îl trăim. Păcat.