Pseudojurnalistul Emil Moţa

Procurorul Emil Moţa nu ar putea fi niciodată ziarist la Pandurul. Nu ar îndeplini câteva criterii esenţiale. În primul rând, este fixist. Are în cap o idee cum că iarba e albastră şi găseşte un şir de argumente cu care să demonstreze asta. În rechizitoriile sale, multe argumente sunt de genul: este de notorietate că, se ştie că. În al doilea rând, este uşor de manipulat, de Caragea, chiar şi de ziarişti, deşi mai normal ar fi să fie invers. În al treilea rând, îşi bazează scrierile pe păreri,  nu pe fapte, declaraţii. Nu în ultimul rând, este de rea credinţă, nu-l interesează adevărul, ci doar senzaţionalul. Şi crede că aşa îşi poate construi o carieră de succes. Ei bine, cu astfel de „calităţi”, Emil Moţa în mod cert nu ar trebui să fie procuror, dar nu s-ar califica nici pentru meseria de jurnalist, unde mai sunt totuşi permise interpretările, scoaterile din context, exagerările. Moţa ar fi cel mult un pseudojurnalist, cum sunt mulţi alţi lucrători din presă.

Să analizăm câteva fraze din referatul acestuia cu propunerea de arestare preventivă a lui Condescu şi Temelescu. Nu ne băgăm la acuzaţiile propriu-zise de fals, delapidare, înşelăciune etc., pentru că oricum acestea se vor judeca pe fond, când cei doi vor fi trimişi în judecată. Referatul cu care a mers ieri la instanţă s-a referit la argumentele pentru care cercetarea nu poate continua decât cu cei doi în stare de arest, iar aici procurorul trebuie să demonstreze că inculpaţii încearcă să influenţeze ancheta, să corupă martori, să distrugă probe, să pună presiune mediatică etc.

Zice Moţa în referat că Marin Condescu l-a contactat telefonic pe directorul de la bancă, s-a dus la el acasă şi că există „presupunerea rezonabilă” că au discutat despre împrumuturile din ultimii ani, care fac obiectul cercetării penale. Presupunerea ar fi într-adevăr rezonabilă, doar că în referat se menţionează că Marin Condescu susţine că nu-l cunoaşte pe directorul băncii, nu ştie unde locuieşte, nu a vorbit cu el. Şi atunci nu este logic ca Moţa să scrie în referat ceva de genul: ziua, ora, Condescu îl sună pe directorul băncii. M.C.: Bună ziua! Directorul: Să trăiţi! (…) Sau, Condescu s-a deplasat în ziua de…, la ora de… la locuinţa directorului băncii, unde a stat 40 de minute, fapt consemnat de băieţii de la filaj în procesul verbal cu numărul cutare. Asta înseamnă probe, nu eu zic aşa, el zice invers.

Ce mai zice Moţa în referat. Că Marin Condescu a contactat mai mulţi demnitari şi persoane cu funcţii publice, pentru a le solicita sprijinul în rezolvarea problemelor penale pe care le are. Moţa dă chiar şi două nume, senatorul Toni Greblă şi fostul şef al IPJ Gorj, Constantin Nicolescu. Prietenia dintre cei trei este de notorietate, dar pe ce îşi bazează Moţa acuzaţia? Nu ştim, pentru că nu scrie în referat. Din nou, corect era să pună acolo o stenogramă, o ambientală ceva.

Un alt argument al lui Moţa este că Marin Condescu face dese referiri la Băsescu şi Ponta „în discuţiile purtate cu diverse persoane, precum şi cu organele de urmărire penală”. Atât. Ce înseamnă „diverse persoane”? Ce înseamnă referiri? Ce înseamnă discuţii cu organele de urmărire penală? S-a consemnat într-un proces verbal că a zis Condescu: bă, vreţi să îl sun pe Ponta? Poate s-a consemnat, nu ştim, pentru că Moţa scrie poezii, nu referate şi rechizitorii.

Zice în continuare că „inculpatul Condescu Marin se prelevează de influenţa pe care o are asupra unor posturi de televiziune (TELE 3 Tg-Jiu şi Realitatea Tg-Jiu), promovând campanii de denigrare la adresa organelor de urmărire penală”. Trecem peste faptul că scrie prelevează în loc de prevalează, trecem şi peste faptul că nu spune că în data de…, la emisiunea… s-a întâmplat chestiunea. Dar nu putem trece peste un lucru: Realitatea Tg. Jiu nu a emis nici măcar o secundă de când şi-a luat licenţa. Unde a dus campaniile de denigrare, între patru pereţi?

De ceva ani, eu cred că Emil Moţa, alături de alţii pe care nu-i nominalizez aici, face parte dintr-o reţea de fabricat dosare. Dar nu am probe în acest sens, am doar declaraţii sub protecţia anonimatului, aşa că fac un apel la cititori să ignore această frază. Am folosit-o doar pentru a-i exemplifica lui Moţa că în meseriile noastre sunt importante convingerile, părerile, dar ele nu fac doi bani în lipsa probelor.

Vizualizări: 158

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: