Nu știu câți dintre voi știu că Valeriu Zgonea (miercuri dat afară din PSD pe motiv de incompatibilitate cu penalii partidului) și-a început impresionanta carieră ca acar la Căile Ferate Române. Doar întâmplarea face să nu-l cheme și Păun.

3 zile. Atât i-au lipsit olteanului Zgonea ca să serbeze nunta de porțelan cu PSD. Adică 20 de ani în slujba celui mai mare rău al României. Faptul că Zgonea a început să vorbească împotriva penalilor din partid abia după 19 ani și 10-11 luni este cel puțin ciudat, dacă nu cumva chiar descalificant. De ce ar vorbi un om despre niște chestii evidente și acceptate de toată lumea (deja) abia după 19 ani, asta ar fi o discuție prea lungă de făcut aici. Să rostim, pentru moment, doar una dintre variante: oltean fiind, bașca genul ambițios, Zgonea își dorea foarte tare să ajungă șef. Așa cum la CFR a parcurs toate treptele, de la acar la șef la siguranța circulației, în PSD probabil își propusese să fie președinte de partid. Deh, olteanul tot oltean. Și a fost chiar aproape. Din calitatea lui de mână dreaptă a lui Dragnea, Zgonea a simțit momentul prielnic de afirmare atunci când singurul om aflat deasupra lui, în organigramă, a fost lovit în moalele mustății cu o condamnare definitivă. Doar că olteanul e ambițios, nu însă și răbdător. Din grabă și prea multă pripă, Zgonea nu și-a calculat bine pașii și, de unde spera să fie vocea rațiunii și a decenței în PSD și să-și facă propriul fief de reformatori fideli, s-a trezit aruncat cât colo de un rău (cel mai mare) care s-a făcut ghem ca un arici, în apărarea pușcăriașilor și pușcăriabililor.

Ce la un moment dat părea o dramoletă ieftină, un scenariu tipic americănesc de ”șeful rău și șeful bun” s-a dovedit, ieri, a fi, de fapt, o cafteală autentică la vârful celui mai mare și mai hoț partid din România.

Ce va face Zgonea acum (de ce să vă mințim?) contează mai puțin spre deloc. Din partea mea, să se ducă înapoi la bătut roțile vagoanelor.

Mult mai interesant mi se pare ce va face PSD-ul. Prin excluderea singurului om care (încă) mai zicea că nu e OK ca partidul să fie condus de un penal condamnat definitiv, imaginea PSD-ului se va strica și mai mult (deși era în multe dintre cazuri oricum iremediabilă) în rândurile oamenilor care știu să citească. Dacă îi va afecta foarte tare pe ei, ca partid? Nu cred. Pentru că cei care nu știu să citească (sau chiar dacă știu, nu prea înțeleg) sunt cam la fel de mulți. Cam câți? Păi, vreo 4-5 milioane. Fix bazinul pesedist, adică. Pe ăia nu poți să-i convingi de nimic. De nimic bun, desigur. Pentru că Iliescu, Ponta, Dragnea și ai lor cu siguranță au reușit și încă vor mai reuși să-i convingă de multe.

Pe termen lung și-n momentele importante, însă, așa cum ne-am obișnuit, binele învinge. Și o țară, ba chiar o istorie întreagă, știu că, indiscutabil, răul în această țară este PSD. Iar binele este tot ceea ce i se împotrivește lui. Vă sfătuiesc, așadar, dragi alegători, să fiți de partea binelui și în luna iunie. Din simplul motiv că așa e mai bine.