Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Revoluția chiar a pus unii oameni pe picioare

Îmi pun pelerina antiflegme (că de înjurăturile proștilor care mă fac băsist și de cuvinte în general nu-mi pasă) și am curajul să ies în oricare piață din Târgu Jiu sau București și să întreb: a ieșit cineva în stradă- Serios- Chiar credeți asta- Câți- Hai, să zicem c-au fost 50.000 cu totul, în toate cele zece zile de protest. Știți ce înseamnă asta- O nimica toată. Nu cred că USL-ul și-ar dori să se bazeze doar pe alea 50.000 de voturi când or veni alegerile parlamentare. Așa cum nu cred că PD-L-ul își face prea mari griji în legătură cu asta. Actuala atitudine oarecum autocritică a principalului partid de guvernământ este mai degrabă de natură să calmeze spiritele printre cei ca noi, privitorii la revoluție care la un moment dat ne-am putea decide să ne alăturăm ei.

Dacă ducem calculele mai departe, revolta mult trâmbițată de toate organele de presă (fie ele pro sau antiputere, că doar o făceau în interes comercial, nu politic) își pierde legitimitatea complet. Fauna celor prezenți în piață în momentele respective (o spun toți cei care au participat) era formată într-o măsură prea mică din manifestanți sinceri și adevărați, adică oameni nemulțumiți veniți să protesteze pentru o cauză reală. Restul a fost o adunătură pestriță de: vedete și semivedete dornice să-și consolideze sau revitalizeze imaginea (pentru că, în ciuda numărului penibil de mic de protestatari, vizibilitatea în media a fost excelentă), nebuni veniți că au auzit gălăgie, cerșetori veniți că n-au casă, membri ai unor grupuri sau organizații veniți să amintească lumii că mai există și ei, oameni plătiți de USL și, desigur, hoți de buzunare. Imaginile cu hoarda de barbari care smulg telefoane mobile din rafturile unui magazin ne plasează, ca grad de civilizație, undeva între Africa Centrală și cea de Nord (cu mici minusuri, încă, față de cea din urmă).

Apropo, știți care a fost cea mai câștigată categorie socială în urma acestor proteste (și poate singura)- Taximetriștii. Am informații chiar de la sursă, de la doi cu care am mers eu luni (după prima revoluție mai mare) și, a doua oară, zilele trecute. Nu, nu a plecat guvernul urechea la pretențiile taximetrișilor și le-a acordat măriri de salariu. Nici pomeneală. Șoferii au avut niște zile bune bazate pe simplul principiu capitalist al cererii: au avut foarte multe comenzi. Majoritatea, o recunosc chiar ei, venite din cartiere mărginașe ale Bucureștiului: Pantelimon, Rahova, Ferentari, Giulești, etc. Majoritatea dintre acestea, de la cetățeni romi. Care ce voiau ei să facă de sunau disperați la taxi duminică noaptea- Să meargă la revoluție. Dar de ce, ca să protesteze- Nu. Ca să fure. Nu să fure revoluția și revendicările, ci să fure telefoanele. Și portofelele. Și hainele. Și, în general, orice speranță că la noi în țară se mai poate crea o emulație ca aceea din 89-90. Lăsați orice speranță, deci, voi, cei care intrați în mulțime.

Vizualizări: 104

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: