România este singura ţară din Europa de Est dispusă să-şi vândă infrastructura şi industria de care depinde siguranţa naţională. O analiză Wall Street Journal arată cum est-europenii sunt dispuşi să vândă de toate, iar exemplele sunt de genul: Polonia vine studiourile de film, Turcia caută un investitor care să îi administreze autostrăzile, iar alte ţări din zonă scot la privatizare ferme de animale, fabrici de ceramică sau centre de sănătate. România este cap de listă, cu CFR Marfă, cu combinate chimice, cu producătorii de energie, cu exploatările de metale rare, de sare, de ape minerale etc. Asta după ce a vândut deja sistemul bancar, sistemul de telecomunicaţii, ca să dăm exemplele de privatizare reuşită, dar şi combinatele de ciment, petrolul, gazele, distribuitorii de electricitate etc, ceea ce a creat dezechilibre imense pe piaţă. Firme mari anunţă că vor pune lacătul pe uşă în această vară, din cauza creşterii tarifelor la energie electrică şi gaze naturale.

Am urmărit zilele astea o emisiune de excepţie pe TVR 1, „Profesioniştii”, unde invitat era un mare artist gorjean, probabil cel mai mare dintre contemporanii noştri, Mihai Ţopescu, cel care face artă din sticlă. Las la o parte povestea sa de viaţă, interesantă şi pe alocuri incredibilă. Problema este că un mare artist a stins de ceva vreme focul în cuptoarele în care topea sticlă, din simplul motiv că factura de gaze ajunsese la 600 de milioane de lei pe lună. Dacă adăugăm salariile angajaţilor, taxele deloc mici către stat, alte cheltuieli de întreţinere, ne este clar de ce artistul a fost nevoit să închidă studioul.

Mihai Ţopescu este un nume recunoscut în Europa şi în lume. La el acasă, nu mai poate crea, pentru că un atelier de artă este la fel de sufocat de biruri ca şi o firmă oarecare. Povestea Mihai Ţopescu faptul că singura soluţie pentru a mai da viaţă unor opere acum este că închirieze cu ora un cuptor în străinătate. Şi-ar dori mult să-şi redeschidă studioul din Târgu Jiu, de lângă Coloana Infinitului, dar nu vede vreo posibilitate în viitorul apropiat. A lansat chiar şi o soluţie în spaţiul public, aceea ca statul să deschidă măcar un cuptor în ţară, unde artiştii să lucreze pe rând, câte o săptămână, şi să suporte doar jumătate din costul gazului, plus celelalte cheltuieli. O soluţie de supravieţuire nu a unui artist mare, care va găsi oricum o cale de a răzbate, ci a unei arte, a unei meserii, aceea de sticlar, care dispare puţin câte puţin.

Artistul a spus însă că e prea obosit să lupte acum pentru această idee. L-au obosit anii în care a fost şi artist, şi manager. Probabil că şi dacă va lupta, va fi o luptă cu morile de vânt, pentru că politicienii noştri sunt în general surzi şi orbi. Mihai Ţopescu este artistul gorjean care a avut o expoziţie la Bruxelles, care în România a trecut aproape neobservată. Dezamăgirea a venit însă şi din altă parte. Mai exact, de la politicieni. Europarlamentarii români, din toate grupurile parlamentare, a precizat artistul, s-au pozat cu afişul expoziţiei, dar nici măcar unul nu a avut curiozitatea să-l cunoască pe artistul care era la câţiva metri distanţă.