Liderul Sindicatului Mine Energie Oltenia (SMEO) a declarat într-un interviu la Radio Infinit că nu poate face publice ţintele organizaţiei la negocierile pentru Contractul Colectiv de Muncă, dar a menţionat că solicitările lui nu trebuie să pună compania în pericol. „Dacă dispare compania ce mai apărăm?”, se întreabă Ruşeţ. El a criticat foştii colegi din FNME, despre care a spus că mai rămân în federaţie pentru a pune mâna pe banii care mai sunt în conturi. Ruşeţ dă asigurări că de această dată se va afla în mijlocul oamenilor şi că nu este omul administraţiei, aşa cum este perceput.

Reporter: Cum recâştigaţi încrederea oamenilor?

Ion Ruşeţ: Încrederea oamenilor va trebui să o recâştigăm prin dialog şi printr-o comunicare transparentă şi corectă. Noi acum trebuie să mergem în mijlocul oamenilor. (...) Să acceptăm că vom avea reproşuri, de asta colegii cu experienţă trebuie să se întoarcă că către oameni.

Rep.: Cum poate deveni SMEO puternic în CEO?

I.R.: V-am spus mai înainte. Discutând. Noi suntem un sindicat structurat pe departamente, secretariate. Trebuie să-şi facă treaba şi să păstrăm legătura cu oamenii. Greva, mitingul e un instrument de luptă sindicală. Dacă noi nu reuşim să discutăm serios cu oamenii, pentru că putem să venim cu un program extrem de populist, la nivelul anului 90, dar acum trebuie să fie o schimbare de filozofie, luptăm pentru stabilitatea locurilor de muncă. Este un adevăr. Dar cum ne punem întrebarea să discutăm şi contextul în care luptăm. Dacă dispare compania ce mai apărăm?

Rep.: Cum să dispară?

I.R.: Sunt situaţii care pot să apără, insolvenţă, faliment, dar trebuie să avem în vedere ca prin acţiunea noastră să nu aducem atingere încât această companie să dispară.

Rep.: Aveţi imaginea că sunteţi omul administraţiei. Cum scăpaţi de această imagine?

I.R: Imaginea e una falsă. În şase ani au fost opt schimbări de directori general. Relaţia a fost una de echilibru, de dialog cu toată lumea, inclusiv cu oamenii cu care credea lumea că nu se poate dialoga. Şi am avut această abilitate. Chestiunea cu administraţia a fost clădită de adversari din Biroul executiv al FNME. Este clar, eram două tendinţe, unii care doream să negociem ca oamenii să câştige şi să nu punem în pericol locurile de muncă şi unii care doreau şi mai doresc o acţiune radicală şi să negocieze o poziţionare pe interese. Eu m-am plasat pe această tendinţă. Moderată.