Ieri, Oana Stancu a publicat ceea ce mulţi au caracterizat drept cel mai incalificabil text jurnalistic din istoria recentă: o scrisoare către fetiţa de 10 ani a lui Dan Tăpălagă în care îi explica acesteia (publicându-i numele în clar) că taică-su e un băsist ordinar. Eu îi scriu mamei Oanei Stancu, asta mi se pare mult mai important.

Doamna Stancu,

N-o să vă mint. Înțeleg, parțial cel puțin, motivele pentru care fata dumneavoastră este o ființă tristă și amărâtă, uneori aș zice chiar rea. Eu însumi am multe complexe și nu e ușor. Culmea, ca să vedeți cât de ciudat acționează aceste complexe, când eu am măgulit-o pe fiica dvs spunând (pe un ton mârlănesc, e drept, dar nu mai mârlănesc decât e Mircea Badea zi de zi) că intenționez s-o iubesc, aceasta m-a dat în judecată. Da, doamnă, în justiția aia băsistă în care nu crede, acolo m-a târât. Și, ce credeți? Justiția băsistă i-a dat dreptate.

Dar nu asta voiam să vă spun. Voiam să vă spun că, deși nu am nimic personal cu ea, fiica dumneavoastră nu a reușit (cum reușesc eu la răstimpuri, cum reușim cu toții, de altfel) să-și depășească grațios frustrările. Din contră. Doamnă, îmi cer mii de scuze dacă e o noutate pentru dumneavoastră și ce vă spun o să vă șocheze, vă rog să vă țineți bine de ceva tare din preajmă, dar fetița pe care ați crescut-o slujește, adultă fiind, de partea răului. Și o face cu multă dedicație și fără scrupule. Cine sunt eu, să stabilesc care e binele și care e răul? Bună întrebare!

Binele nu știu nici eu foarte clar ce sau mai degrabă cine e, vă mărturisesc. Răul, însă, mi se pare evident și ușor de arătat cu degetul, uneori. Răul este, de pildă, un fost securist și turnător care s-a îmbogățit din bani furați de la statul român. Dan Voiculescu a furat și din pensia dumneavoastră, doamna Stancu. Și din alocația nepoatei dumneavoastră, și din salariul învățătorilor și profesorilor care îi vor deschide drumul în viață, și din astea a furat. Și a făcut primii bani furând din conturile omului pe care până atunci îl servise (așa cum Oana îl servește astăzi pe el) fără să se dea în lături de la nimic. Nici măcar de la a-și turna verișoara la Securitate. Dacă nici ăsta nu mai e rău, doamna Stancu, atunci nu știu care mai e!

Dacă nici să vorbești despre ”securiști” în timp ce tu ești plătit de cel mai sinistru dintre securiști nu mai e minciună și mizerie, doamna Stancu, atunci nu știu ce mai e. Dacă nici să pretinzi că demaști hoții și corupții când tu aperi cu râvnă și fidelitate un hoț odios care a fost condamnat la 10 ani de pușcărie nu mai e jeg uman, doamna Stancu, atunci nu știu ce mai e. Și nu-l apără nepomenindu-i numele, doamna Stancu, nu omisiunea e păcatul fiicei dumneavoastră și-al colegilor ei. Din contră, nu trece o zi fără să ne amintească faptul că ”domnul profesor” nu e vinovat și că este, iată, o victimă a sistemului ticăloșit. De altfel, ei înșiși se pretind victime! Dacă nici să te victimizezi acuzând opinia publică de ură și invective aruncate gratuit când tu ai pus bazele celei mai sinistre fabrici de aruncat cu rahat din România (nu i-aș spune instituție media, totuși, pentru că trebuie să respecți totuși un cod etic pentru a fi considerat jurnalist sau instituție de presă) nu mai e ipocrizie, doamna Stancu, atunci nu știu ce mai e.

Nu vă cunosc, doamnă. Nu știu cu ce vă ocupați, dar nădăjduiesc că sunteți o intelectuală. În nici un caz nu vă desconsider doar pentru că sunteți bătrână. Din contră. Sper cu toată sinceritatea că sunteți un bătrân frumos și înțelept. Un bătrân care nu a votat cu Voiculescu și nici nu e de acord cu mizeriile pe care le-a făcut acesta. Un bătrân care știe că nu toți cei care spun despre Voiculescu că este un nemernic sunt băsiști. Un bătrân care speră să nu moară înainte să vadă că, vorba Elisabetei Rizea, s-a limpezit un pic țara asta. Drept să vă spun, sper, doamna Stancu, că sunteți un bătrân care nu crede o iotă din ce zice Antena 3. Și chiar cred că asta e posibil. Dacă e și adevărat, vă spun sincer că faceți parte dintre bătrânii mei preferați. Fiți, deci, binevenită pe această listă, în capul căreia stau bunicii și vor sta (în curând) părinții mei.

Vă mulțumește al dumneavoastră niciodată băsist, dar mereu fan al adevărului, al bunătății umane și-al dreptății,
Andrei.