Reorganizare originală

Ieri, spuneam că de câteva luni echipa directorului Răuţ de la Complexul Energetic Oltenia cloceşte o reorganizare originală, pe care a ţinut-o şi o mai ţine încă la secret. Făcută pe principiul: nu dăm pe nimeni afară, dar lucrăm cu ei în aşa fel încât se vor cere singuri afară, reorganizarea lui Răuţ este atât de prost făcută, încât orice salariat care va fi afectat o poate contesta în instanţa de judecată cu şanse reale de câştig.

Divide şi vei stăpâni

Punctul de la care s-a plecat pentru implementarea reorganizării a fost cel legat de sindicate. Pe principiul „divide şi vei stăpâni” a început pe toate canalele media un atac furibund asupra liderilor de sindicat, culminând cu afirmaţia publică a directorului Ciurel, că dă un milion de euro la echipa de fotbal Pandurii dacă e înlăturat Condescu. Lucrurile nu s-au oprit aici şi s-a trecut la atacul asupra buzunarelor liderilor sindicali, cărora li s-au luat maşinile, cotizaţiile şi toate avantajele pe care le dobândiseră de-a lungul vremii şi care făcuseră din ei adevăraţi baroni. Au încercat liderii să mai mişte pe ici, pe acolo, ameninţând cu ieşirea în stradă a salariaţilor, dar mare lucru nu s-a reuşit, pentru că ruptura dintre ei şi sindicaliştii obişnuiţi se produsese demult, de când se credeau nemuritori, aşa cum au şi fost vreme de 20-25 de ani.

Sătui să tot fie consideraţi masă de manevră la negocierea avantajelor personale ale liderilor, salariaţii i-au lăsat în plata Domnului, lucru pe care s-a şi mizat de echipa lui Ciurel. Ca şi în politică, echipa a trecut la racolarea de lideri sindicali, pe care i-a cooptat în administraţie pe posturi bine plătite, obţinându-le tăcerea şi acordul pentru implementarea oricăror decizii aberante. Cazul Ruşeţ este concludent. În tot acest timp, ca şi Guvernul Ponta, Executivul de la CEO a început să conducă prin Hotărâri de Directorat (ceva asemănător cu ordonanţele de urgenţă ale Guvernului) pe care n-a mai avut cine să le conteste, deşi ele au fost în majoritatea cazurilor ilegale,contravenind nu numai Contractului Colectiv de Muncă, dar chiar şi Codului Muncii.

Legea este o barieră de care proştii se lovesc cu capul, iar deştepţii trec pe sub ea...

Un exemplu elocvent este Hotărârea Directoratului prin care salariaţii, pentru a încasa prima de vacanţă, trebuiau să execute minimum 10 zile consecutive din concediul de odihnă, iar la întoarcerea din concediu urma să-şi încaseze banii, deşi în Contractul Colectiv de Muncă, prima de vacanţă trebuia acordată cu 5 zile înainte de plecarea în concediu. Oamenii au înghiţit şi l-au crezut pe Ciurel, care se văita public că nu are cash, că oamenii trebuie să înţeleagă, că trebuie să le păstreze locurile de muncă, că trebuie să cumpere certificate pentru a funcţiona cu toate cazanele etc. Nu a trecut mult şi Directoratul a mai emis o hotărâre, prin care varianta cu încasarea primei de vacanţă la întoarcerea din cele 10 zile de concediu nu mai era valabilă. Acum, prima de vacanţă se încasează doar pe jumătate după ce s-au efectuat 10 zile consecutive din concediul de odihnă, iar plata acestei jumătăţi se face în ordinea în care sunt depuse cererile şi în funcţie de disponibilităţile băneşti ale societăţii. A doua jumătate a primei de vacanţă se va da în a doua parte a anului, într-o modalitate care nu a fost precizată. Nici acum nu au fost reacţii, iar oamenii s-au grăbit nu să conteste aberaţia, ci să apuce un loc în faţă la numerele de înregistrare ale cererilor.

Un sindicat  puternic ar fi trebuit să reacţioneze şi nu ar fi fost prea uşor pentru administraţie să explice ce s-a întâmplat. În lipsa sindicatelor, administraţia mizează pe faptul ca oamenii se tem să acţioneze în instanţă în nume personal, pentru a nu fi puşi în situaţia de a face cunoştinţă cu efectele reorganizării ciurelisto-răuţistă.