Daca ar durea prostia...

Vorbeam ieri despre Directoratul care asigură conducerea executivă a celei mai mari societăţi comerciale care produce energie electrică din combustibil fosil şi vă arătam ca o curiozitate nu prea greu de explicat că toţi provin de la fostul complex energetic Rovinari, locul din fruntea căruia Laurenţiu Ciurel a împărţit bani publici cu nemiluita. Gândeşti că la Rovinari a coborât Duhul Sfânt şi le-a suflat dumnezeirea peste capetele doldora de neuroni. Pentru că nu se înscria în politica de cadre a lui Ciurel, chiar şi actualul şef peste resursele umane, Ion Răuţ, a fost nevoit să facă un stagiu la Rovinari înainte de a fi numit stăpânul dosarelor celor 19.000 de salariaţi.

Stăpânul dosarelor

Deşi nu face parte din directorat, forul de conducere executivă al companiei, nu puteam să-l uităm pe celebrul Ion Răuţ, director al celei mai sensibile direcţii din Complex, Direcţia Resurse Umane. Fostul securist al fostei Termocentrale Turceni, trecut forţat în rezervă după revoluţie, s-a făcut util noii puteri instalate la Turceni până când a ajuns director de resurse umane, deşi nimic nu-l recomanda pentru aceasta funcţie, mai ales ca statutul său de ofiţer în rezervă într-o structură de tristă amintire, în mod normal ca şi conducător de unitate te-ar fi făcut să te fereşti ca dracu de tămâie.

Detronarea lui de către, celebru şi el, Corneliu Gîrjoabă, a trezit în amintirile sale toate nenorocirile exersate de-a lungul vremii, reuşind ca în decursul anilor în care s-a judecat pentru fotoliul de director să subjuge intereselor sale chiar libertatea unor naivi care l-au alimentat cu tot felul de informaţii pe care le-a utilizat în războiul său din instanţă pentru recâştigarea fotoliului pierdut, cel de director de resurse umane de la Turceni. De remarcat că dintre toţi directorii din Complex, Răuţ este singurul care le ştie dosarele la toţi şi la o adică este singurul care ştie ce să facă cu ele. Odată ajuns la butoanele cele mai sensibile, i-a adus în jurul său pe foştii colaboratori de la Turceni prin intermediul cărora ştia şi cine mişcă mort şi controla inclusiv Consiliul de Administraţie al societăţii, al cărei secretar era pupila sa Valentina Trofin, pe care a răsplătit-o cu funcţia nou înfiinţată de director adjunct al Direcţiei Resurse Umane. Geniala ingineră ale cărei cunoştinţe în domeniul ingineriei au fost notate cu nota 6 de profesorii care n-au trecut pe la Spiru Haret, de unde-i place să-şi recruteze subalternii, s-a mulţumit chiar şi cu atât, plus o eventuală funcţie de director pentru soţul său, în vremuri un sindicalist respectabil care nu mai are obiectul muncii. S-ar putea ca norocul să-i surâdă dacă-l vor convinge pe Corneliu Diţescu să plece la minister pe o funcţie de secretar de stat, care i-ar încununa cariera profesională înainte de pensionare. Acum tandemul Răuţ-Trofin este perfect, în condiţiile în care minţile lor bulversate de tot felul de neîmpliniri profesionale au conceput un plan de concediere colectivă a personalului TESA pe principiul nu dăm pe nimeni afară, dar vom lucra în aşa fel încât se vor cere singuri acolo...

O reorganizare ca o concediere

De câteva luni, tandemul  amintit cloceşte o reorganizare a personalului din companie, lansând ideea că modelul ales este cel de la PETROM. M-as fi gândit ca vor sa implementeze  modelul de la ROMPETROL, pe care şeful lor de partid Ponta l-o fi primit când le-a dat kazacilor cu mâna lui cele 400 milioane de euro cadou. Despre ce este vorba în strategia menită să-i aducă directorului general gloria în faţa şefilor de la Bucureşti şi jalea în Complex  vom povesti altă dată...