Piaţa de energie s-a schimbat fundamental în ultimii ani. Consumul a scăzut, marii consumatori au pus lacătul pe uşă sau şi-au redus activitatea, exportul este blocat din lipsa infrastructurii, dar şi a incapacităţii ministerului de a face un mix de energie care să fie competitiv pe piaţa externă. În plus, au intrat în funcţiune capacităţii enorme de energie solară şi eoliană, care se vor dubla până la finele anului viitor. Toate aceste schimbări s-au suprapus peste aducerea tuturor exploatărilor de cărbune şi a termocentralelor pe lignit într-o singură companie, Complexul Energetic Oltenia.

Toate aceste realităţi din piaţă arată că directorul CE Oltenia, Laurenţiu Ciurel, este blând când spune că societatea are cinci mii de oameni pe plus la producţia cu care mai poate intra pe piaţă. Anii care vin vor fi mai grei pentru CE Oltenia, au recunoscut-o şi directorii, au spus-o şi politicienii, o ştiu şi cei 19.000 de angajaţi. Este evident că societatea nu mai poate rezista mult în această formulă, având în vedere că nu lucrează la capacitate mai mult de câteva zile pe an, şi atunci dacă se întâmplă vreun accident la centrala nucleară.

Păstrarea a două termocentrale şi a trei-patru cariere ar face din Complexul Energetic Oltenia o companie eficientă şi sănătoasă. O decizie greu de luat într-o ţară în care şi managementul privat este unul politic. Ciurel şi echipa sa au preferat să facă echilibristică, nu management în ultimul an şi jumătate, dar povestea asta nu mai poate să ţină mult. Cu cât va face mai târziu restructurarea, cu atât va fi mai greu. Soluţiile lui Ciurel, de trimitere a economiştilor pe excavator şi a minerilor la pază, sunt păcăleli. Nu spune nimeni să dea mâine cinci sau opt mii de oameni afară. Restructurarea trebuie făcută în etape, cu pregătirea de alternative de către guvernanţi. Primul pas pentru vindecarea economică a complexului şi a judeţului este ca pacientul, reprezentat de Ciurel, să recunoască problema.