Speranţe deşarte
Când în ţară nu sunt bani,
Nu sunt bani şi nu e pâine
Vai de tine, biet române!
Ai ajuns în ţara ta,
Să cerşeşti o acadea.
Ai ajuns să nu mai speri,
Să laşi fraţi, să laşi surori,
Să-ncerci chiar, să te omori,
Fiindcă toţi aleşii noştri,
Au văzut în voi doar proştii.
V-au furat şi v-au minţit
Pân’ ce v-au nenorocit.
V-adună pe stadioane,
Cu burta goală de foame.
Vă dau pixuri şi baloane,
Eşarfe şi biscuiţi
Ca apoi să fiţi minţiţi.
Unde e românul care
Trecea muntele călare
La brâu cu şase pistoale,
Ce făcea prin hoţi cărare?
Tara noastră a fost mumă
Şi-a ajuns acum o ciumă.
Nişte hoţi ce până ieri
Aveau funcţii de hingheri,
Au ajuns acum bancheri.
De unde atâţia bani,
Au acum nişte golani,
Cocoţaţi în fruntea ţării
De i-au rupt şira spinării?
De unde-atâta tupeu,
Să-l ignori pe Dumnezeu,
Să sfidezi semenul tău
Şi s-aduni averi mereu
Şi din patru-n patru ani,
S-apelezi iar la sărmani,
Cu minciuni de patru bani,
Să te alegi iar pe tine
Să le fie iarăşi bine,
Precum viaţa unui câine?
Când o să te deştepţi Române,
Să votezi şi pentru tine,
Să ai bani, casă şi pâine,
Copilaşii crescuţi bine
Şi nevasta lângă tine?
TITEL PUITA – TG-JIU