Am văzut o știre cu Victor Ponta, în care domnul Ponta era numit ”premier” și luat în serios când zicea ce măsuri o să ia el în această nouă veche calitate, de care a încercat să scape, dar i-a dat țara peste bot și a fost nevoit să se întoarcă la jobul lui de rahat, săracul! Peste măsură de surprins, m-am uitat la ceas. Era ora 15:10, dar nu asta mi se părea în neregulă. Așa că m-am uitat și la calendar. La dracu', mi-am zis, e 2015! E 2015 și Victor Ponta încă face băi de mass media pe televizoare, radiouri, internet și hârtie. Ce e în neregulă cu omul ăsta? Sau ce-o fi în neregulă cu noi?

Cel mai amuzant mi se pare că, imediat după ce a pierdut alegerile, Ponta a luat o hotărâre. A zis: ”băi, suficient! Am fost un hoț de căcat, am fost complicele colegilor mei infractori, am mințit, am preacurvit, am râvnit la titlurile universitare ale aproapelui, practic am încălcat toate poruncile biblice și încă vreo zece principii morale de bun-simț care nu sunt în Biblie, pe deasupra. Dar gata, ajunge! Poporul mi-a arătat că nu e bine. Dacă m-ar fi votat, ar fi însemnat că era bine să fii un hoț infect mincinos, și îi dădeam înainte. Dar se pare că nu e bine, așa că gata! Mă transform într-un om bun!”

Și pac, a venit cu aia cu votul pentru ridicarea imunității. Și bam, a venit cu reformarea PSD și atacarea baronilor. Și zdrang, a cerut să i se anuleze doctoratul. Păi, stai, bre, Victore! Ia-ne încet, că nu facem față la noul tu corect și cinstit. Și iartă-ne că nu putem să nu ne gândim de ce dracului au trecut atâția ani cu vechiul tu, atâția ani în care nu ți s-a părut nimic greșit la tine, și ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi câștigat alegerile în calitate de vechi tu. O să presupunem că nimic.

Dintre toate încercările lui Ponta de a deveni mai bun în 2015, cea mai penibilă e asta cu retragerea titlului de doctor. Omul nici când se căiește nu o face cum trebuie. Nici când recunoaște n-o face până la capăt. De ce renunți, mă, băiatule, la doctorat? Hai, că poți! Țugoaie-ți buzele alea senzuale și spune-o! Pentru că e furat, de aia. Ce ți-e așa greu? Fii și bărbat, dacă tot ți-ai propus să fii om bun. Problema lui Ponta nu este nici măcar aia că înapoiază portofelul fără bani, demodat și fără să mai fie nevoie de el, zicând că de fapt nu îl luase el acum 10 ani din buzunarul posesorului, ci l-a găsit pe jos. Problema lui este că are sincer impresia că o hoție se poate și șterge la fel de ușor cum a fost făcută. Am furat ceva, m-am bucurat de el, lumea a vorbit un pic despre asta, apoi a uitat, haha, foarte bine, acum o să recunosc că am furat și lumea o să uite din nou; peste doi ani o să fie totul bine. Iar peste cinci o să candidez din nou, în noua mea calitate de băiat ca lumea. Nu, mă, Victore. Nu e așa. S-a terminat. Ești mort. Ești o fantomă care se agață de viață, nerealizând că e mult prea târziu pentru asta. Când treci pe stradă prin cartierul tău scump din București, (până și) copiii te arată cu degetul și zic: ”uite, mami, mortul viu!”. Dă-i drumul la plută cum a făcut Jack în Titanic. Renunță, Victore!