A fost suficient de rău și de aglomerat în București când au început școlile. De azi, odată cu începerea și a anului universitar, practic nu se mai poate respira. N-am nimic cu studenții care vin din provincie în capitală. Sunt eu însumi unul dintre ei, la origine. Am ceva cu ăia proști, e drept. În plus, pe vremea când veneam noi la București, băi, tată, o făceam cu un soi de umilință și plini de respect. Sentimente datorate, ce-i drept, și condiției modeste. Cert este că atitudinea noastră nu afecta nici mediul, nici calitatea vieții localnicilor.

Am fost întâmplător ieri în Regie să mănânc o ciorbă și nu am avut unde să parchez pe o rază de 3 kilometri în jurul restaurantului la care trebuia să mă văd cu niște prieteni. Nu erau doar parcările ocupate, ci și trotuarele, plus una dintre benzile de mers. E drept, nu erau toate mașinile studenților. O parte aparțineau părinților bobocilor care veneau cu canapelele (e reală, am văzut-o ieri) legate cu sfoară pe plafonul Daciilor și cu sacii de 20 de kilograme de cartofi apăsând nemilos pe suspensia spate. Dar este un fapt că mult mai mulți studenți au mașină față de atunci când noi eram studenți. Cât despre Carrefour-ul de lângă complexul studențesc, în weekend trebuia să stai două ore la coadă ca să-ți iei un suc. De altfel, este magazinul Carrefour cu cele mai mari vânzări din lume și hypermarketul cu cele mai mari vânzări din Europa Centrală și de Est. Și cică e criză!

O ducem rău, dar probabil pe alte planuri. Sunt câteva lucruri care ne sunt indispensabile și batjocoresc toate prostiile pe care le-a emis prostul ăla de Maslow. Țigările, de exemplu. Ne trebuie, oricât am fi de săraci. Cum necum, pentru țigări facem rost de bani. Dar și pentru benzină! Suntem filoamericani, umflați care se adapă cu cola de la McDonald's, ce să căutăm pe biciclete sau pe jos? Lasă, mai băgăm niște benzină și luxurile celelalte (săpunuri, șampoane, deodorante, pastă de dinți etc.) mai pot aștepta. Important e, nu-i așa?, să fim fericiți.