Un primar atât de simplu, după vorbă, după furt

Cu o vestă de fâș de firmă și cămașă Polo în dungi (proastă inspirație, nu?), primarul ”noii Pipera” s-a urcat într-o dubiță la invitația unor mascați politicoși și s-a oprit la DNA, pentru audieri. La ora la care citiți acest text, este foarte probabil să fie tot prin zonă, cu puțin noroc chiar în arest. Și când zic ”cu puțin noroc” nu mă refer așa, din calitate de cetățean, la norocul nostru, al contribuabililor cărora li se face dreptate. Ci inclusiv la cel al celui pe nedrept considerat victimă.
Mircea Minea, primarul de la Chiajna, nu e nici o victimă. Din contră, este un învingător. Sau cel puțin un oportunist care mulge la țâțele dulci și lăsate ale sistemului. Este doar unul dintre numeroșii șmecheri care și-au făcut un calcul simplu: fur câteva zeci de milioane de euro, intru la pușcărie 2-3 ani, poate, cu puțin noroc, dacă am pe cine să torn, chiar deloc, și asta a fost. Câți dintre românii simpli n-ar lua aceeași decizie, dacă ar ajunge puși într-o situație asemănătoare?
La Mircea Minea, arestul (fie că va veni mai devreme sau mai târziu) este mai probabil decât faptul că soarele va răsări și în ziua următoare. Într-atât de probabil încât (și știu asta dintr-o sursă sigură) domnul primar are două valijoare cu lucruri personale care i-ar trebui într-un eventual arest. O valijoară e acasă, una la primărie. Fără grețuri, fără emoții, fără speranțe. Singura mică grijă pe care trebuie că o are este că nu vine duba mai repede. Ce le-o lua atâta, în fond? În cazul lui Minea și-al multor altora, pușcăria e ca injecția aia de care știi că nu scapi de la doctor: s-o facă cât mai repede, să scapi de ea, și apoi îți vezi de treabă sănătos.
”Totul s-a făcut legal”, este ceea ce a declarat primărașul cel viteaz la ieșirea din curte și intrarea în dubă. În fond, și pușcăria este cât se poate de legală.

Vizualizări: 919

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: