Nu ştiu ce joc face USL, cert este că a acoperit toată scena politică atât de la putere, cât şi de la opoziţie. Atât se atacă între ei useliştii, că nu mai are nevoie nimeni de opoziţie. Orice atac dinspre PDL, PP-DD sau alte partide la adresa guvernului Ponta trece aproape neobservat. Doar atacurile lui Băsescu încă mai interesează presa, mai mult ca urmare a limbajului colorat şi pe alocuri agresiv. Ei bine, dacă pe termen scurt, useliştii au de câştigat din acapararea televiziunilor, pe termen lung există riscul ca USL să fie perceput ca un focar de scandal politic. Mă întreb cine va fi primul care va promite „linişte”, dar înclin să cred că reprezentantul PSD, Victor Ponta. Să nu uităm de timpurile când Iliescu a revenit la putere, promiţând linişte. Chiar şi USL a cucerit electoratul cu un astfel de mesaj, după gălăgia insuportabilă făcută tot de ei în jurul lui Băsescu.

Victima va fi de această dată Crin Antonescu, pe seama căruia pesediştii fac glume mai ceva decât pe seama lui Geoană, care s-a crezut preşedinte o noapte întreagă. Ei bine, Antonescu s-a crezut candidat USL la prezidenţiale doi ani. Deşi nu mai crede în candidatura sa susţinută de PSD, Antonescu este nevoit să intre într-un joc de replici, atacuri şi contraatacuri, pentru a convinge electoratul că PSD este trădătorul. Deşi are dreptate, nu-l va crede nimeni, câtă vreme cele mai mari trusturi de presă din România îi caracterizează zi de zi, oră de oră, ca fiind sursa de scandal din USL.

Crin Antonescu este într-o postură ingrată. Nu se mai poate preface mult timp că mai crede în candidatura sa din partea USL. Nici nu a găsit calea de a ieşi din Uniune şi a face opoziţie şi mai ales nu a găsit susţinători în PNL pentru un astfel de pas. Dar, Antonescu nici nu pare dispus să scurteze boala şi să anunţe că renunţă la candidatură pentru a-l susţine pe Ponta, ceea ce i-ar crea poate statutul de remorcă la guvernare pentru câţiva ani.

Există un singur motiv din lume care m-ar face să îl votez pe Antonescu. Nu pare manevrat de servicii secrete, ceea ce este destul de rar la vârful politicii româneşti. A mai fost cândva Emil Constantinescu într-o astfel de situaţie, dar la final de mandat s-a declarat învins de servicii. Va avea Crin Antonescu tăria de a se lupta, puterea de a le învinge?