Cel mai greu mi se pare să scriu despre medicii care nu îşi fac bine treaba. Asta pentru că medicul este omul care salvează vieţi, iar o viaţă pierdută în mâna unui medic nu înseamnă neapărat incompetenţă sau rea voinţă. În plus, condiţiile rele din spitale nu sunt doar pentru pacienţi, ci şi pentru medici. Nici pentru ei nu este uşor să trimită zilnic zeci de pacienţi să-şi cumpere pastile, materiale sanitare şi să le suporte privirile pline de reproş. Nu cred că medicii s-au obişnuit cu asta, chiar dacă aşa este de când lumea.

Cu toţii suntem de vină pentru ceea ce se întâmplă în sistemul medical, de la guvernul care nu alocă banii corect până la cei care administrează fondurile, de la pacienţii care nu acordă importanţă prevenţiei şi până la cadrele medicale care nu-şi respectă meseria. La spitalul din Târgu Jiu au murit doi copilaşi în pântece, cu puţin înainte să vadă lumina zilei. De fiecare dată, familiile afectate au spus că femeile care urmau să nască nu au fost băgate în seamă de medici şi asistente. Este greu să accepţi moartea unui copil, indiferent că este primul sau mai ai şapte acasă. Dar cred că oricine înţelege că o naştere implică un risc. Dacă familiile ar fi văzut cadrele medicale dându-se peste cap să salveze mama şi copilul, furia ar fi ceva mai domoale. Dar când vezi că medicii cred că gărzile sunt făcute să doarmă la serviciu, revolta nu este suficientă. Dacă aceşti copii au murit pentru că personalului medical nu i-a păsat, cei vinovaţi trebuie să răspundă cu libertatea, indiferent câte vieţi au salvat înainte. E greu, e foarte greu să bagi un medic în puşcărie, mai ales când nu îi asiguri tot ce trebuie să-şi facă meseria. Dar trebuie excluşi din sistem cei care îşi bat joc de meserie. Din păcate, Colegiul Medicilor nu se implică în asta, iar cazurile de malpraxis sunt aproape de fiecare dacă muşamalizate.