“Aici este Casa lui Dumnezeu, cel bogat în toate, Creatorul cerului şi al pământului”!

- Rep.  ÎnaltPreasfinția Voastră, suntem în ajunul Sărbătorii Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile sau Cincizecimea, când, iată, se resfințește Biserica cea veche a Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, iar Dumnezeu ne prilejuiește o nouă întâlnire minunată cu credința dreptmăritoare!

-Sfinţirea unei biserici este o bucurie trupească şi sufletească. Ea reuneşte, nu numai icoane, ci, şi îngeri! Ştim că atunci când se sfinţeşte, biserica primeşte şi un înger păzitor. Îngerii stau împrejurul sfintei mese din altar, acolo unde este trupul şi sângele Mântuitorului nostru, iar aflându-te acolo, te întâlneşti cu cetele îngereşti. Aici este Casa lui Dumnezeu, cel bogat în toate, Creatorul cerului şi al pământului.

- Rep.  Aici venim să primim darul mântuirii și lumina care mlădiază sufletul nostru?

-Fiecare dintre noi primeşte ceva în dar, ca să înţelem, însă, că Dumnezeu nu se repetă, numai omul creează ceva asemănător, Iar atunci când Dumnezeu ne dăruieşte ceva, acesta este un dar unic, ceva care se potriveşte sufletului fiecăruia dintre noi. Este adevărat că acest dar se face pe măsura credinţei noastre, a sârguinţei de a fi ai lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ne îmbracă în lumina lui, ne face să fim înfricoşători diavolului, cel care încearcă ne săgeteze cu armele păcatului.

- Rep.  Cum să ne primenim cu veșminte înnoite acest suflet, cum să trecem cu detașare peste grijile lumești pentru a primi Harul Duhului Sfânt?

-La Sfânta Liturghie, noi primim darul bunăvoinţei de la preamilostivul nostru Dumnezeu, pentru a intra întru bucuria tronului Domnului nostru Iisus Hristos, pentru a ne apropia de Duhul Sfânt. Dumnezeu nu ne face bine cu de-a sila, aşa cum nici noi nu putem obliga pe cineva să-i facem bine! Dumnezeu îi iubeşte pe aceia care se leapădă de sine, adică, se curăţesc de slava deşartă, se spală de păcate, îşi iau crucea şi îi urmează Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu poartă grijă de noi, atunci când noi dorim să creştem în sfinţenie. Dacă avem o suferinţă, dacă ne încearcă un necaz, fiind răbdători, noi devenim biruitori asupra acelui necaz, pentru că sufletele noastre au nevoie să se întărească prin cununa răbdării.

- Rep.  Totuși, cum să ne putem noi detașa în totalitate de marile provocări și de frustrările lumii acesteia bântuite de boala păcatului?

-Aşa au fost toţi sfinţii şi toţi drepţii, fiindcă ei nu au cârtit în faţa necazurilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune: “Câţi în Hristos ne-am botezat, întru Hristos ne-am şi îmbrăcat”. Deci, prin faptul că suntem botezaţi, noi suntem îmbrăcaţi în Iisus Hristos! De asemenea, Mântuitorul Iisus Hristos este prezent în viaţa noastră, atunci când noi ne împărtăşim cu trupul şi sângele său, iar tot aşa trebuie să rămânem până în ziua cea neînserată a Împărăţiei Sale. Dumnezeu este pretutindeni, în afară de inima omului necredincios, de inima omului ateu, a omului păcătos, a omului care drăcuie, care înjură pe Dumnezeu, a omului desfrânat, a omului ticălos, a omului necurat, iar acolo nu e Dumnezeu!

- Rep.  Putem afla o cale pentru a tâlcui mai profund viața noastră pământească?

-Cu cât Îl iubim pe Dumnezeu, cu atât El ne iubeşte şi mai mult! Viaţa pe care noi o trăim este de la Dumnezeu! Ea este un atribut al Lui Dumnezeu! Dacă te priveşti în oglindă, n-ai să vezi decât viaţa lui Dumnezeu în trupul tău! Viaţa noastră este mâna Lui Dumnezeu! Credinţa este LUMINA care se revarsă în sufletul omului şi din care irumpe bunătate şi iubire! Sufletul omului agonizează atunci când L-a uitat pe Dumnezeu.

- Rep.  Iată, luni, pe 24 iunie, vom sărbători Sfânta Treime cea nedespărțită, și care ne mântuiește cu puterea ei tămăduitoare!

-Dar, ca să fim însoţiţi de puterea Preasfntei Treimi, Dumnezeu ne-a mai dat ceva! În primul rând, ne-a răscumpărat din puterea morţii şi a diavolului! Iată că vrăjmaşul, de la Adam şi până la Mântuitorul Hristos, a adus stricăciune în viaţa noastră, iar noi am moştenit această boală sufletească, şi evident, moartea, ce au ca şi consecinţă desfacerea trupului de suflet, dar tot Dumnezeu a făcut ca răutatea să nu fie veşnică, ne spune Sfânta Scriptură. Căci, dacă omul ar fi gustat din pomul vieţii, ar fi fost nemuritor! Adam a încălcat porunca şi a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, adică, a amestecat în sufletul să şi păcatul şi sfinţenia! Cele două lucruri nu se împacă niciodată, chiar dacă uneori avem impresia că le putem adăposti în viaţa noastră pe amândouă.

- Rep.  Ce trebuie să facem pentru ca Mântuitorul Iisus Hristos cel înomenit să însemne modelul nostru de viață?

-Pornim de la premisa că stricăciunea, odată intrată în viaţa noastră, a fost scoasă prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, Cel care a biruit moartea! Deci, El a ieşit dim mormânt fără ca diavolul sau stricăciunea să pună stăpânire pe firea sa umană. Apoi a îndumnezeit-o, adică a părtuns-o cu harul preasfântului Său Duh, aşa cum intră focul în fier! Cum intră focul în lut şi-l face oală de gătit, aşa a intrat dumnezeirea în firea omenească a Domnului nostru Iisus Hristos, şi a făcut-o ca să fie mai presus de fire şi de toate lucrurile pământeşti! Așa cum Îl vedem pe Domnul, de la Înviere şi până la Înălţare, că se arată Sfinţilor Apostoli, trece prin uşile încuiate şi apare la mai mulţi deodată, minunea se produce, Mântuitorul arătând prin aceasta că El nu este cuprins nici de timp, nici de loc sau de spaţiu!

- Rep.  Prin ce ne putem preschimba firea noastră care păcătuiește față de aproapele nostru?

-Prin faptul că Mântuitorul ne-a dat posibilitatea să reînnoim firea noastră prin taina Sfântului Botez! Şi ca să ne arate că am fost făcuţi după chipul Preasfintei Treimi, ne desluşeşte la botez felul cum trebuie să ne botezăm! În numele Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh! Prin botez, în trupul nostru se-aşează Preasfânta Treime!

- Rep.  Mai înseamnă astăzi credința și acea șoaptă care rostește rugăciunea cea iertătoare și vindecătoare de suferință sufletească?

-Aşadar, atunci când ne rugăm, ne adresăm Lui Dumnezeu care este în sufletul nostru. Aşa cum ne spune Mântuitorul, cel care vrea să se roage, să intre în cămara sufletului său, şi acolo să stea de vorbă cu Tatăl Cel Ceresc. Prin urmare, rugăciunea noastră, gândul nostru, cuvintele noastre, trebuiesc întotdeauna sfinţite şi simţite prin chemarea Lui Dumnezeu din interiorul nostru. În felul acesta, milostivul Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră şi iese în întâmpinarea noastră. Deci, din inima noastră, El iese în întâmpinarea gândului nostru. Prin urmare, mintea noastră se coboară spre inimă, iar acolo este întâmpinată de Mântuitorul Iisus Hristos, care este în noi!

- Rep.  Ce trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu, pentru a fi mântuiți de vremelnicia păcatului nostru cotidian?

-Pe Dumnezeu trebuie ca să-L rugăm întotdeauna, ca să ajute neputinţelor noastre! Uneori agonisim cu multă osteneală multe lucruri, dar nu ne este suficient. Nu ne ajută prea mult! E prea multă osteneală pentru nimicul acesta pe care sfinţii l-au considerat ca pe un lucru trecător, pentru că Sf. Apostol Pavel spune că mă uit la cele din urmă şi le socotesc ca pe nişte gunoaie. Şi cu ochii aţintiţi înainte spre Crucea Lui Hristos, merg permanent ca să ajung la bogăţia şi la fericirea veşnică pe care Dumnezeu a gătit-o celor care Îl iubesc pe El!          

- Rep.  Venirea oamenilor la sfintele mănăstiri și la bisericile de parohie poate să însemne și o înălțare spirituală, o eliberare de partea întunecată a vieții?

-Dacă gândurile noastre sunt binecuvântate, curate, în felul acesta noi simţim că avem mintea Mântuitorului nostru, cum spune Sf. Apostol Pavel, pentru că în inima noastră este rugăciune, pentru că tot trupul nostru are un comportament duhovnicesc, unde nicicând nu trebuie să intre săgeata întunecată a diavolului, a destrăbălatului şi a multor patimi omeneşti. Aşa se împlineşte cuvântul Domnului, căci totul este gata. Este gata sufletul nostru pentru că aici este constructor sacru Domnul, la care şi mintea, şi cugetul, şi simţirea şi sufletul sunt chemate ca să participe la această binecuvântare cerească.

- Rep.  Să pregustăm, așadar, din hrana cea aleasă pe care ne-o dăruiește sfânta mănăstire!

-Deşi spunem, după Cuvântul Domnului, că este vorba de o cină împărătească unde sunt chemaţi toţi oamenii, putem vorbi de o cină duhovnicească la care suntem chemaţi cu toate simţurile noastre!

Profesor Vasile GOGONEA

Vizualizări: 166

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: