Laurenţiu Ciurel, desemnat de PSD la şefia Complexului Energetic Oltenia, poate fi considerat un manager de succes doar dacă indicatorii săi de performanţă ar fi fost: distrugerea mişcării sindicale, marginalizarea specialiştilor din complex, epurarea politică a celor care nu au votat PSD, intrarea în insolvenţă şi privatizarea pe nimic a complexului. La unii indicatori mai are de lucrat, dar trebuie să îi acordăm şi circumstanţa că a fost împiedicat de faptul că au fost ani electorali, iar electoratul pesedist avea nevoie de gogoşi.

Unii cred că Ciurel şi PSD au dorit distrugerea sindicatului lui Condescu. Nimic mai fals, orice sindicat puternic ar sta în calea celor care vor privatiza nu peste mult timp compania, dar nu pe bursă, ci printr-o firmă de insolvenţă. Ideea a fost de a distruge mişcarea sindicală din CE Oltenia, iar paşii au fost foarte bine gândiţi. Mai întâi a fost ruperea Federaţiei Naţionale Mine Energie, care a fost o reuşită doar pentru că la cei rămaşi Ciurel le-a tăiat posibilitatea de a colecta cotizaţiile, iar trădătorii au fost recompensaţi. Acum, după ce ruptura e clară, iar FNME abia mai respiră, s-a intrat într-o nouă etapă, a eliminării altor lideri, dintre cei care au participat la trădare. Instrumentul este, şi de această dată, Ion Ruşeţ, cunoscut drept Gogu Pendulă, pentru talentul său de a schimba direcţia. El va fi sacrificat ultimul, dar nu va scăpa.

În această etapă, toţi liderii care au acceptat ruperea de FNME şi s-au înregimentat la Federaţia Univers sunt puşi să fuzioneze cu SMEO, sindicat condus de un personaj nedefinit, pe numele lui Gabriel Căldăruşe. Nu doar că e sub demnitatea lui Roşca, Marciuc sau Iovan să îl accepte pe Căldăruşe drept lider. Dar, probabil că aceştia şi-au dar în sfârşit seama că de la început s-a urmărit doar distrugerea lor, pas cu pas, mizându-se pe faptul că mereu se vor găsi alţi oameni cu vocaţia trădării, care să îi dea la o parte dacă nu mor de bună voie. Ei au de ales între a-şi ceda  sindicatele lui Căldăruşe sau a fi eliminaţi prin tăierea cotizaţiilor şi alt tip de presiuni. Indiferent ce cale vor alege, oricum vor fi eliminaţi. Şi se va merge aşa, până când va rămâne un sindicat fără personalitate şi fără personalităţi, care deşi va avea membri, nu va putea reprezenta pe nimeni. Şi să vedeţi atunci jaf!

Oricum, Roşca şi compania nu ar trebui să fie surprinşi de evoluţia evenimentelor. Când au acceptat să fie argaţii lui Ciurel, trebuia să ştie în ce se bagă. La fel şi Ruşeţ, o fi el acum vătaful, adică şeful slugilor, dar asta nu înseamnă că nu va avea soartă de slugă.