A găsit el Dragnea morți care să voteze la referendum, la urma urmei. Când s-a pus problema de niște inundații, ca să fie drăguțul de premier populist, s-a rezolvat imediat. Împins de însuși Inspectoratul de Urgență (!) prin apa care ajungea cam pe la genunchiul unei broaște mai înăltuțe, într-o barcă demnă mai degrabă de diluvii noeniene decât de timide pârâiașe teleormănene, ba chiar filmat asiduu dintr-o barcă identică de ziariștii invitați la calamitate ca la chermeză, premierul Victor Ponta a adus-o pe ministresa apelor cu picioarele pe pământul din fundul bărcii cu o întrebare prea bună, prea ca la țară: ”Ce faci, fă, Doină, aveai chef de niște inundații?”.

Nici nu știi ce e mai rău, ”fă-ul” sau retorismul grețos al întrebării ce a urmat, care insinua că însuși Ministrul Apelor (băi, tată!) nu avea de lucru pe acasă, așa că a venit la inundații s-o frece-n barcă, dar s-o frece cu folos, televizat! Stând să asculți tonul mai degrabă neutru decât mârlănesc, atât de natural, cu care prim-ministrul României a rostit acel ”fă” către un membru al propriului cabinet, te întrebi dacă e un târlan (da, ați citit bine, nu ”cârlan”) de prim rang sau pur și simplu idiot, în încercarea lui de a fi extrem de familiar într-o zonă populată de săteni apropiați prin lege și prin datini PSD-ului. Inadecvarea grotescă a lui Ponta mi-a adus aminte de un alt penibil care se străduia să treacă drept om simplu, din popor: Mircea Geoană. În cel mai amuzant sketch de umor involuntar post-decembrist, un Geoană care credea că a câștigat alegerile prezidențiale își ștergea de pe frunte niște broboane imaginare de sudoare și rostea cu o stângăcie demnă de cea mai proastă scenetă pe care ați văzut-o la vreun sfârșit de an de grădiniță o replică ceva mai benignă, dar în esență la fel de jenantă ca a succesorului său la șefia partidului, Victor: ”Fiiiu, ce emoții am avut!”. Acel ”fiu!” copiat direct din ”fhew-ul” englezesc era modalitatea fostului ministru de externe de a-și exprima relaxarea survenită în urma (iată) unor îndelungi frământări.

În forma lui cea nouă, ”fă”, interjecția este folosită, de data aceasta de un om care chiar e premierul României (nu doar are impresia că va fi, ca Geonelu), pentru a detensiona (sanchi!) atmosfera într-o barcă prea mică pentru câte scârbe de politicieni aveau chef de niște campanie electorală executată măiastru, ca la cartea de științe politice, într-o zonă lovită de catastrofă. ”O să aveți nevoie de o barcă mai mare”, îi spune, într-una dintre cele mai celebre replici hollywoodiene, Roy Scheider posesorului micuței ambarcațiuni pescărești, după ce vede capul la pește (nota redacției: rechin). La 40 de ani după ce a fost rostită prima oară, vorba de duh inventată de Spielberg își regăsește noi semnificații în strategia de campanie a PSD. Într-adevăr, Victore, la câți nesimțiți dornici să se afișeze la inundații aveți de votat prin partidul ăla, o să aveți nevoie de o barcă mai mare. Ce-ai zice de un portavion?