Acum 6-7 milioane de ani, pe Pământ se învârteau un fel de maimuţe. Cam la acea dată, aceste maimuţe au evoluat în mai multe încrengături. Una dintre încrengături suntem noi. Alta sunt cimpanzeii, urangutanii şi gorilele. Împreună cu ele, formăm familia hominidae din clasa primatelor, adică cele mai dăştepte mamifere din câte există. Nu este chiar corect, aşadar, să spunem că omul a evoluat din maimuţe. În orice caz, n-am evoluat din maimuţele pe care le vedem pe-acum pe Terra. Noi şi cele trei specii de maimuţe mari pomenite suntem fraţi, versiuni diferite de evoluţie din acelaşi moştenitor. Cu celelalte maimuţe ne înrudim mult mai puţin, un fel de verişori de-ai doilea. Este corect să spunem că noi ne-am descurcat mult mai bine decât cimpanzeii, ce-i drept. Pe de altă parte, alte specii de „om” foarte similare şi nouă, şi cimpanzeilor, au dispărut pur şi simplu, fără să lase în urma lor altceva decât fosile. Aşadar, cimpanzeii au, ca şi noi, meritul că, totuşi, există. Şi povestea nu se încheie aici.

Recent, un antropolog american de la Universitatea din Iowa a descoperit un trib de cimpanzei cu totul special, undeva în sud-estul Senegalului. Sunt primii cimpanzei înregistraţi în timp ce îşi făuresc singuri arme, după care atacă prada conform unui plan de atac bine stabilit. Practic, suntem noi la începuturile noastre. Ce i-a uimit cu adevărat pe cercetători, însă, a fost faptul că, într-o proporţie covârşitoare, femelele de cimpanzeu sunt cele care îşi meşteresc armele, şi tot ele şi vânează. Mai întâi rup crengi din copaci, le smulg ramurile, după care şlefuiesc cu dinţii şi cu unghiile şi, la un capăt, le ascut cu multă migală. Apoi vânează furişându-se prin spatele prăzii şi înjunghiind-o. În trei luni de observaţii, cercetătorul american sus-numit a contabilizat peste 300 de atacuri în care cimpanzeii au folosit arme, majoritatea reuşite. Peste 200 dintre ele au fost purtate de femele, asta deşi femelele reprezintă ceva mai mult de o treime din populaţia totală de cimpanzei din zonă.

Este un exemplu foarte frumos al modului în care evoluţia şi selecţia naturală acţionează. Odată ce-au făcut acest pas, cimpanzeii pot să-şi aroge, deja, merite de stăpâni secunzi ai zonei. Şi, odată explozia produsă, nu va mai trece mult timp, la scara planetei, până când vor învăţa să-şi producă singuri focul, şi aşa mai departe. Pe moment, rămâne doar povestea atât de măgulitoare pentru doamne în care, cel mai probabil, ele au fost cele care au luat destinele familiilor lor în propriile mâini, acum un milion – două de ani, şi au început să vâneze şi să facă unelte, trăgându-şi soţii după ele. Societatea s-a schimbat mult de atunci, şi nu în bine. Femeia a pierdut cea mai mare parte din părul de pe corp, dar odată cu acest proces s-a produs şi unul de înjosire şi desconsiderare a ei. Cumva, în mentalul bărbatului, locul femeii s-a mutat de la suliţă la cratiţă. Şi nu cred că ne-a ajutat foarte mult trecerea suliţei în mâna bărbatului. Cu siguranţă războaiele ar fi fost mult mai umane dacă ar fi fost conduse de femei. Şi, cine ştie, poate la fel şi perioadele de pace.