Înțeleg de la avocați că Tăriceanu riscă cinci ani de pușcărie pentru că și-a folosit influența pentru a nu sta la coadă la permise. A intrat pe ușa din spate și și-a rezolvat problema în câteva minute, afară fiind o coadă estimată de presă la o mie de persoane.

Călin Popescu Tăriceanu merită bobârnace de la electorat pentru gestul lui. Pușcărie e cam mult într-o țară în care fiecare, la un moment dat, s-a folosit de un coleg, o rudă, un prieten pentru a-și rezolva mai repede o problemă administrativă.  Putem să-l facem pe Tăriceanu nesimțit, pentru că merită, dar problema de fond este faptul că trebuie să stai la o coadă de o mie de oameni pentru a-ți face permisul. Dacă instituțiile statului ar fi eficiente, nu și-ar mai face nimeni obligații la X sau Y pentru a intra în față. Normal ar fi fost ca toți cei o mie de oameni să aibă parte de tratamentul lui Tăriceanu, să intre rapid și să își rezolve problema în câteva minute.

Tăriceanu ar merita însă lovit cu vârf și îndesat la vot. Pentru că gestul lui, ilegal sau nu, a fost unul de dispreț pentru cei o mie de oameni nevoiți să aștepte ore în șir să le vină rândul. Într-o țară cu democrație consolidată, un astfel de personaj politic era deja demis sau demisionar. Împreună cu șeful de la Permise, desigur. Din păcate, în România nesimțirea nu este sancționată, așa cum nu este nici prostia, minciuna sau corupția. Câtă vreme electoratul va fi unul tolerant cu astfel de oameni, nu vom avea o altă clasă politică.

De  ce este electoratul tolerant? O posibilă explicație o dă un pensionar, intervievat de un jurnalist în legătură cu tupeul lui Tăriceanu. Dar ce a făcut, domnule?  Dumneata nu intrai în față dacă puteai?, zicea pensionarul. Chiar așa! Oare câți dintre noi ar sta la o coadă de o mie de persoane, dacă ar cunoaște pe cineva și ar putea rezolva problema în cinci minute?