Peste două mii de salariaţi de la Complexul Energetic Oltenia se pregătesc să plece în şomaj. Aceştia se adaugă altor sute de concedieri colective care au avut loc de la începutul anului în Gorj. Reducerea activităţii la Complexul Energetic Oltenia va influenţa în sens negativ activitatea altor firme din Gorj, dar şi bugetele locale ale unor primării. Cu toate acestea, la nivelul autorităţilor judeţene nu există nici cea mai mică preocupare pentru identificarea unor alternative economice.

Concedieri s-au mai făcut în Gorj, dar prefecţii din anii trecuţi, fie că vorbim de Greblă, Bejat, Manta, ori mai încoace Surupăceanu, Banţa, Andrei, aveau discuţii cu sindicatele, cu mediul de afaceri, cu primarii. Măcar analizau consecinţele pe care le aveau miile de concedieri din trecut şi propuneau soluţii. Unele s-au implementat, cum ar fi înfiinţarea societăţilor prestatoare de tip Minprest, Olsevmin, altele nu. Dar măcar erau căutate soluţii, Mischie mai făcea nişte drumuri la Bucureşti, mai deschidea uşile unor ministere. Ăştia de acum nu doar că nu fac niciun fel de simulări pentru a afla efectele sociale şi economice ale concedierilor masive din minerit, dar nici măcar nu simulează vreun interes. Orice problemă ar apărea în judeţ, mai-marii zilei spun că nu e de competenţa lor. Nu, nu spun că sunt incompetenţi. Spun doar că nu au pârghii să rezolve vreo problemă. Nici măcar ei nu ştiu pentru ce competenţe sunt plătiţi cu peste o mie jumate de euro pe lună. Nici nu sunt curioşi să afle, că dacă ar fi, probabil şi-ar da seama că rezolvarea multor probleme ale judeţului depinde de ei.

Alde Călinoiu şi compania au un mare noroc. De ani buni s-au deschis graniţele, iar gorjenii au luat drumul străinătăţii pentru a-şi asigura traiul. Dacă nu ar fi plecat peste o sută de mii de oameni din Gorj în ultimii ani, Călinoiu şi-ar vedea măsura incompetenţei. Ar avea zilnic sute de săraci la uşă, pentru care nu ar avea soluţii. De prefectul Văcaru nici nu mai amintesc aici, că oricum a reuşit să se remarce doar prin absenţă.