E din ce în ce mai clar că mult trâmbițata coabitare a premierului cu președintele s-a terminat de mult. De amintirea ei se mai agață doar Ponta, nevoit s-o îndure pentru că altfel va cădea din nou în defect cu partenerii din Uniunea Europeană sau va cădea în mâinile Varanului, căruia îi miroase din nou a suspendare. Ceea ce-i va pecetlui soarta premierului pentru mult timp de acum înainte va fi previzibilul eșec al privatizării CFR care-i urmează uitatului eșec al privatizării Oltchimului.

Conștient de asta, nu mai știe cum să scape de cartoful fierbinte din mână și vrea cu orice chip să-l arunce în curtea Cotroceniului. Moșită de el și de Fenechiu, vânzarea CFR-ului, un obiectiv strategic, dar ce folos(?), către celebrul Gruia, specialist în fier vechi, vrea acum s-o treacă prin CSAT. Cu alte cuvinte, vrea să disipeze răspunderea și să-l tragă și pe Băsescu ca șef al CSAT, care dacă ar cădea în plasa lui Ponta, ar trebui să-și depășească atribuțiile care i-au fost conferite la înființare.

Mizând pe coabitarea în care doar el a crezut, nu s-a așteptat ca partenerul său Băsescu să i-o coacă și să-l lase ministrul transporturilor până aproape de perioada legală în care Gruia ar trebui să vină cu banii. A crezut că e simplu, îl numește pe Silaghi și-i lasă toată răspunderea, dar s-a dovedit încă o dată că nu-l cunoaște pe Băsescu. Și parcă n-ar fi de ajuns, președintele se plimbă în toată țara făcând băi de mulțime și strecurând pe ici, pe acolo, tot felul de răutăți  la adresa premierului, unele dintre ele învârtindu-se la sume fraudate de câteva zeci de milioane de euro. În ultimul timp se pare că Ponta rămâne tot mai des în ofsaid și se umple de ridicol, certându-se cu arbitrul.

Cât despre politica economică a Românei conduse de guvernul Ponta, ca despre morți, numai de bine. Nu mai merge nimic, nu pentru că și-a luat lumea concediu ca în Italia, ci pentru că  nu mai are ce să meargă. Nici nu e greu să vizualizezi politica economică, pentru că în județul nostru se vede cu ochiul liber, dacă privești spre colosul complex energetic. Preferatul nostru Ciurel nu a aflat că o politică economică sănătoasă nu se face decât cu o politică de resurse umane la fel de sănătoasă. Dacă te uiți la pozele celor care conduc acest uriaș ai imaginea exactă a situației economice.  Nu știu dacă ați observat, dar oamenii urâți pe dinafară sunt urâți și pe dinăuntru, iar staff-ul complexului o dovedește din plin. Asta nu înseamnă că acest complex energetic ar trebui condus de top modele! Dar de niște oameni luminoși la chip și la gândire ar fi nevoie urgentă.