Cum am fost prost dar mi-am mai revenit un pic

Evoluția umană, chiar și aceea la nivel personal, nu încetează să mă uimească. De pildă, nu încetez să mă minunez de cât de prost eram acum doar 4 ani. Pe cuvânt, doar atât a trecut de când eram un prostălău fără minte care, ca să fie treaba treabă, mai avea și păreri pe internet. Pentru că uite ce scriam în decembrie 2012, justificând de ce nu m-am dus la vot:

”Jalnici băieții de la ARD, zău! Sunt jalnici tocmai pentru că nu m-au convins pe mine să-i votez. Să ai un adversar atât de sinistru ca USL-ul și să nu reușești, totuși, să mobilizezi electoratul inteligent, iubitor de occident și comod (ce-i drept) de partea ta, e o inabilitate față de care numărul de mandate obținut de ARD în parlament mi se pare chiar prea mare. Aștept premierul din partea USL cu resemnarea omului conștient că nu poate emite pretenții să se simtă reprezentat și să o ducă bine în condițiile în care nu s-a prezentat la vot. O să sufăr în continuare din cauza lipsei mele de chef în a vota mizeria mai mică, asta e. Dar continuu să sper, pentru viitor, la o forță politică în care să mă regăsesc suficient încât să fac câteva sute de kilometri cu mașina doar ca să-i votez. ARD-ul nu este acea forță. Mi-ar fi plăcut să fi întrezărit la ei măcar atât potențial încât să adaug, la fraza anterioară, și un ”deocamdată”.”

Asta a silit un coleg să-mi răspundă, la vremea respectivă, cu un text pe care l-aș scrie eu azi:

”Am votat deci pentru ca Mantzy să aibă și el ceva de votat în viitor. Un partid mare și serios, o direcție, nu un om. Ar fi și trist să ajungem în situația de a vota oameni. Dacă aveți nelămuriri, o să îmi completez teoria la comentarii, deși aș prefera ca în timpul ăsta să dormim. Și nu mă puneți să caut pe net cu cine am votat, nu vreau să aflu că am pus ștampila pe vreun Papagicăhagi.”

Da, deci se poate. Se poate să ne mai revenim, așa cum mi s-a întâmplat mie. Doamne ferește să mă mai apuc acum să citesc texte și mai vechi, dacă în astea de acum 4 ani mă îngrozesc așa. Sau poate ar fi cazul pur și simplu să mă opresc din scris și să mă reapuc direct peste 30 de ani, când o să scriu, în fine, excelent. Și, să sperăm, voi fi și mai întreg la cap.

Vizualizări: 422

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: