“Mantzy, adoratule, scrie ceva!”, urlau fanii neobosiţi pe la fereastra lui. “Dacă nu văd un post nou până de Sfânta Maria Mică, mă spânzur cu firul de la mouse”, ziceau, pe mail, vestalele care-şi întreţineau propriul foc, al dragostei pentru Mantzy, la... foc mic. “Mantzy, fă-ne să râdem!”, murmurau timid urmaşii evoluaţi ai lui Adam.

Asediat de sute de telefoane şi mii de mailuri, Mantzy ieşi afară, în ploaie, deznădăjduit. Pătrunse în gangul întunecat şi urât mirositor de lângă blocul lui. O pisică neagră îi tăie calea cu un şobolan gri zbătându-i-se în gură. Pe pisică scria: “Create new post!”. Pe şobolan scria ceva cu font mic, ca la bănci, nu apucă să vadă. Un clipocit de picătură chinezească răzbătea clar din fundul gangului. Mantzy îşi îndesă superbele-i picioare în papucii de casă şi înaintă fără frică. Când ajunse la jumătatea drumului, o mână îl atinse pe umăr. Se întoarse brusc, făcând un gest larg, de autoapărare, cu telecomanda din mână. Nu era nimeni. Se întoarse din nou spre fundul gangului, de care se simţea atras cum se simte atrasă o muscă de… reflector (vă aşteptaţi să spun rahat, aşa-i? Sau de rahat, fie!). Făcu trei paşi şi, în sfârşit, izbuti să distingă o siluetă nemişcată. “Cine-i acolo?”, răsună în noapte vocea impunătoare, de om de radio, a lui Mantzy. Dinspre siluetă veni un suspinat. Apoi tăcere. “Văz că eşti femeie… Vrei să facem sex?”, întrebă Mantzy răspicat şi cavaleresc, cum o face de obicei. “Nu, răspunse ea cu o voce stinsă, nu vreau asta, asta fac toţi cu mine!”. Mantzy îşi şterse o picătură de sudoare de pe frunte, neobişnuit ca o femeie să nu vrea asta de la el: “Dar ce dracului vrei?”, zise el, cu eleganţă. “Vreau să scrii despre mine!”, murmură curva cu ultimele puteri, după care se prăbuşi într-o baltă. (Nu de sânge, o baltă simplă!). Când se apropie de ea, Mantzy îşi dădu imediat seama cu cine are de-a face: era ea, cea mai veche curvă din lume. Politica.

Mâine, despre curve, deci. Astăzi nu, că mi-a expirat numărul de semne. Dumnezeu să-l ierte!