Salut, copii! El este statul român. Spune și tu „Salut!”, mă, statule! Nu zice nimic... Tace ca prostul. Dragi copii, vă rugăm să ne înțelegeți. Nu-i vorba de impolitețe, doar că statul român e cam prost.

E atât de ușor să faci evaziune în România încât e foarte frustrant să nu faci. Nu de alta, dar te uiți în jurul tău și toată lumea face. Întrebați orice amărât cu firmă care își propune să fie corect. Și să vrei și ți-e aproape imposibil, după ce că e frustrant să încerci. Când reușești să respecți toate legile (lucru mare, ținând cont de ce legi imbecile avem), descoperi că respectarea legilor e sinonimă cu falimentul. Ba mai mult, statul însuși te pândește la orice pas să te falimenteze. De parcă ăsta ar fi interesul lui, să intri tu în faliment. De asta spunem, dragi copii, că statul român e imbecil. Nu c-ar fi singurul motiv.

Sau o fi doar șmecher? Unii, mai puțini naivi și care se știu cu statul român de mai mult timp, susțin că legile sunt făcute special ca să nu poată fi respectate. Ca să dai, dar nu la stat, ci la oamenii care lucrează la stat. Aceștia sunt cei direct interesați să mențină statul în starea asta vegetativă de bou păcălit de toți. De toți, începând cu ei.

Citeam zilele trecute că fiul șomer de 23 de ani al Rovanei Plumb (fost ministru la Mediu și la Muncă, deci care are ca preocupare, din poziția dumneaei de ministru socialist, pe oamenii săraci) are trei mașini: un Mercedes S AMG, un BMW M6 și un Porsche Cayenne. În total, aceste trei mașini costă jumătate de milion de euro. Acum hai să vă văd dacă ghiciți câți bani are doamna Plumb în conturi, conform propriei declarații de avere. Vă zic eu: vreo 4000 de euro. Da, cu doar trei zerouri. Deci, conform standardelor statului român, doamna Plumb e, mă scuzați, ruptă-n cur de săracă. Sigur, toată lumea știe că nu e. Doar statul nu știe. Pentru că statul român e imbecil.

Toți îl păcălesc pe statul român, dar și-o merită.

Vreți să știți ce se întâmplă în statul turc, de pildă? Statul turc e mai deștept. Statul turc vrea să-i ajute și pe privați și, astfel, să se ajute și pe el. Statul turc e sincer cu privatul turc. Să zicem că e vorba de un local. Statul turc își trimite reprezentantul la localul respectiv. Omul stă vreo săptămână, vede cam cum merge afacerea, și după săptămâna aia îi spune patronului: ”Uite, eu zic că tu câștigi atâtea lire de aici, așa că îți propun să dai statului turc X lire, procentul legal”. Privatul zice: ”Ce-ai, bre, ești nebun? Câștig mai puțin, vai de capul meu!”. Cert e că până la urmă ajung la o înțelegere. Privatul plătește impozitul la stat pe tot anul, apoi e liber să facă aproape ce vrea. Eventual să depășească cu mult cifra de afaceri estimată la negocierea cu statul și să nu mai plătească impozit pe diferență, dacă poate. Statul, pe de altă parte, e deștept. Pentru că nu încurajează evaziunea și se ajută pe el însuși, deci pe toți cetățenii lui.

Nu fiți ca statul român, dragi copii! Fiți ca (în) statele civilizate!