Ultima săptămână a fost dominată în Gorj de atacuri între politicieni de opoziţie. Cei de la PP-DD sunt acuzaţi de restul opoziţiei că sunt un fel de PSD mai mic, o anexă a lui Călinoiu. Cei de la PDL sunt acuzaţi că nu fac opoziţie reală într-un judeţ mineresc, din cauza afacerilor pe care liderul Dan Vâlceanu încă le mai are cu CE Oltenia. Liberalii sunt acuzaţi că încă nu au ieşit de la putere, că nu şi-au retras oamenii din funcţii. Cei de la PMP şi Forţa Civică sunt acuzaţi că se bagă şi ei în seamă. Niciuna din acuzaţii nu a fost lansată dinspre PSD, ci şi le fac ei între ei. Şi astea sunt doar câteva dintr-o listă mult mai lungă.

Pe undeva, toate lucrurile de mai sus au un sâmbure de adevăr. Dar la fel de adevărat este că Uzina Mecanică Sadu a fost adusă pe buza prăpastiei de guvernarea USL şi o mie de oameni ar rămâne mâine fără serviciu, dacă nu ar fi an electoral şi se improvizează soluţii pentru a le da oamenilor 200-300 de lei pe lună şi de restul speranţe. Tot atât de adevărat este că profesorii au fost minţiţi că li se dau sporurile şi sunt lansate în continuare minciuni în spaţiul public, deşi banii nu au ajuns pe carduri. Adevărat este şi că administraţia CE Oltenia, în complicitate cu câţiva foşti sindicalişti şi cu Inspectoratul Teritorial de Muncă abuzează zilnic sute de salariaţi, prin batjocorirea Codului Muncii. Adevărat este că investiţiile inaugurate cu mare tam-tam de Ponta şi ai lui, cum ar fi ANL-urile din Narciselor sau heliportul, sunt distruse după primul an. Complexul Monumental al lui Brâncuşi de la Târgu Jiu a ajuns bătaia de joc a tot felul de amatori angajaţi la stat pe criterii politice şi de cumetrie. Adevăruri multe pot fi spuse şi despre sutele de angajări făcute de PSD în instituţiile şi companiile de stat în ultimii doi ani. Probabil singurele locuri de muncă pe care le-au creat, dar nimeni cu vorbeşte de miile de concedieri de anul trecut şi de cele care se văd la orizont.

Cei de la PSD Gorj au ajuns să ştie preţul fiecăruia. Ştiu să închidă gura opoziţiei, ştiu să închidă gura ziariştilor, ştiu să închidă gura sindicatelor. Ştiu să facă propagandă prin fiecare politruc pe care l-au angajat la stat. Puţinele voci care ar mai lansa în spaţiul public câte o problemă reală sunt acoperite de gălăgia infernală a politicienilor de opoziţie, care nu găsesc nimic mai bun de făcut decât să se acuze între ei. Realitatea este că sunt toţi încolonaţi la uşa lui Călinoiu, la primul telefon. Ba unii nici nu mai aşteaptă telefonul, şi-au prezentat deja omagiile şi l-au asigurat că nu vor face opoziţie adevărată.