E frumos în stradă. Foarte frumos. Sper că se iese şi la Târgu Jiu. E şansa Olteniei să arate că nu e atât de roşie şi de pierdută cum se credea. Nu trebuie să vă fie ruşine să veniţi la proteste doar de curiozitate, doar ca să căscaţi gura sau doar ca să vă vedeţi cu prieteni acolo. De fapt, ultimul motiv e chiar mai important decât motivaţiile oficiale (şi declarate) ale protestului în sine. Să mergem să ne vedem cu prieteni, poate chiar cu unii cu care nu ne-am văzut de mult. Gen de la ultimul protest.

Eu, de pildă, eram ieri pe stradă şi l-am sunat pe prietenul Iulian Tănase, cu care am împărţit nişte proteste foarte reuşite, în noiembrie trecut. ”Unde eşti?”, l-am întrebat, în sensul că voiam să ştiu în ce zonă e pe stradă, ca să dau de el. Dar Iulian nu era pe stradă, că avea nişte treburi foarte serioase - să aibă grijă de cei doi copii, acasă. Dar am înţeles din vocea lui că suferă că nu e acolo. Şi nu doar din voce am înţeles, ci şi din ce-a zis cu vocea. C-a zis fix aşa: ”Băi, îmi pare rău, chiar nu pot, că ce-aş mai fi venit... Bravo, îmi pare rău!”. Se şi încurcase, cu toată literatura lui (e scriitor), deh, nu mai ştia dacă să se bucure că sunt zeci de mii de oameni acolo sau să se întristeze că nu e şi el. Înţeleg că astăzi va fi. Voi fi şi eu. Vor fi şi alţii, dar nu-i mai pomenesc pe toţi, eventual, c-aşa fac cocalarii. Hai, poate doar pe Răzvan Cucui, alt coleg, care ieri mi-a zis, când l-am chemat, de asemenea, la protestat, că mă mai lasă şi pe mine să am parte de momente de glorie pe străzi, el şi le-a trăit pe ale lui. Poate în seara asta vine să împărţim gloria, totuşi.

E frumos cu prietenii la proteste, vă zic! Şi e frumos şi cu necunoscuţii, de fapt. Pentru că acolo, pe stradă, simţi că, mai presus de gusturi muzicale, literare sau chiar la mâncare (care nu-s neapărat comune şi nici nu trebuie să fie), împărtăşeşti cu oamenii ăia ceva mult mai important: nişte principii, o morală sănătoasă. Simţi furia aia frumoasă împotriva nedreptăţii, venită din zeci de mii de piepturi de ”satanişti”. Sataniştii, noii golani. ”Copii de golani” s-a strigat ieri, la Universitate.

Ce înseamnă 25.000 de oameni pe stradă, totuşi! Oamenii buni încep să aibă curaj să facă ce trebuie, oamenii răi încep să facă ce trebuie de frică, lucrurile se mişcă. Să ieşim şi astăzi, oameni buni! Să ieșim și astăzi, pentru că oamenii buni au nevoie să ştie că, în ţara asta condusă, în mare parte, de oameni răi, sunt zeci de mii de oameni buni care nu-i vor (mai) lăsa să sufere. Să le arătăm că suntem mulţi. Și să le punem în vedere lui Gorghiu, Blaga și Orban că în nici un caz nu am protestat ca să le iasă lor pasiența. Haideți, haideți! Haideți să ne implicăm! Haideți să ne și conducem țara, acum, dacă tot zicem c-am luat-o înapoi. Ne vedem în stradă. O să fie bine, o să purtăm discuții agreabile cu prieteni vechi și noi și, din când în când, o să ne înfuriem împreună. Câtă nevoie aveam să ne mai înfuriem împreună!