Habar n-am dacă Boc o să candideze. La președinție sau la ceva. Se prea poate ca Antena 3 să aibă dreptate și celebrele-i tăieri să-i fi compromis definitiv șansele pentru o funcție la nivel național. Culmea e că, la scurt timp după ciopârțirile care teoretic îl făcuseră cel mai antipatizat politician (era să zic după Ceaușescu, dar conform sondajelor ăla chiar nu e antipatizat deloc), Boc a câștigat din nou alegerile pentru primăria Clujului. Vă mirați?

Eu nu. Pentru că sunt de două zile în Cluj și îmi place. Aș fi zis că ”la nebunie”, dar sunt totuși bărbat. Nu știu cât e mâna lui Boc, ce-i drept, că până la urmă nu sunt vinovați nici Cârciumaru nici Oprescu că Târgu Jiul și Bucureștiul nu prea au ce oferi, prin comparație, dar Clujul e singurul oraș din România în care m-aș vedea trăind fericit. Nici măcar n-aș ști să vă explic de ce, de fapt ăsta e și farmecul. Când mergi în Barcelona nu vezi atracțiile unor mari capitale, dar totul e atât de plăcut și te simți atât de bine încât instantaneu îți dorești să trăiești acolo. E ceva mai presus de tine. Cât despre Cluj, să fi fost concertul (pe toată durata zilei de sâmbătă!) de operă și muzică clasică desfășurat în aer liber, în centrul orașului? Să fi fost mulțimea de oameni cu copii mici veniți să asculte Verdi și să se bucure de un centru pietonal superb, singurul (că de aia am și adus vorba de Barcelona) care mie îmi amintește de La Rambla? Să fi fost faptul că până și în cluburile din Cluj mi-a plăcut, deși eu urăsc cluburile? Sau poate doar că oamenii sunt mai relaxați, peste tot se vorbește aproape trilingv și nimeni nu se supără dacă întreagă în românește și i se răspunde în ungurește sau invers?

Nu știu. Pur și simplu îmi place la Cluj. Și, dacă Boc ar candida undeva unde să-l pot vota, aș face-o. La președinția României? Mda, de ce nu? Păcat că nici măcar nu sunt sigur dacă a rămas la PDL sau a trecut la Mișcarea Populară. Dar aflu eu până la urmă.